- Au ajuns. Sunt aici.
În clipa în care Penelope a zărit sedanul cunoscut care se apropia de la distanță, și-a aranjat repede hainele și și-a îndreptat poziţia.
A trecut destul de mult timp de când Cassian l-a dus pe Bliss la spital. A auzit deja rezultatele la telefon, dar tot voia să-l vadă pe Bliss sănătos și nevătămat cu propriii ei ochi. Așteptarea a determinat-o să fie neliniștită tot timpul.
Blair. Blair.
Hotărâtă să nu greșească de data aceasta, şi-a repetat numele în șoaptă, iar și iar, pe măsură ce mașina încetinea și se oprea în fața ei.
Grăbindu-se înainte, Penelope a deschis ușa din spate și a făcut o plecăciune elegantă.
- Bine ați revenit, conte Heringer. Blair.
L-a pronunțat corect.
Bucuria că a reușit în sfârșit i-a luminat chipul cu un zâmbet larg.
Cassian, însă, s-a limitat să o privească încruntat.
- Bliss.
- Da?
Zâmbind în continuare, ea clipi, nedumerită.
Cassian a repetat, cu sprâncenele încă încruntate.
- Bliss. Prostul ăla. Nu e Blair.
Abia atunci zâmbetul lui Penelope a dispărut.
În locul lui apăru o expresie de completă nedumerire.
Despre ce naiba vorbea contele?
Înainte ca ea să poată înțelege ceva, Cassian s-a aplecat și l-a luat pe Bliss în brațe.
Bliss dormea buștean, sforăind fără nicio grijă pe lume.
Chiar și asta a surprins-o pe Penelope.
Ceea ce a surprins-o și mai mult era zâmbetul abia schițat care i-a apărut lui Cassian în colțul buzelor, în timp ce se uita la el.
Ce naiba s-a întâmplat?
- Penelope.
- A… da.
Încă incapabilă să înțeleagă situația, ea a răspuns automat.
Cassian a continuat.
- Mută-l pe Bliss în altă cameră. Da, camera de lângă a mea ar trebui să fie potrivită.
- Poftim?!
Întrebarea i-a scăpat înainte să o poată opri.
Cassian a ignorat complet reacția ei.
- Presupun că şi camera era curățată. O să-l duc eu însumi pe Bliss acolo. Adu-i și restul lucrurilor. Și pregătește băuturi și gustări pentru când se va trezi.
- A, da. De…desigur.
Deși nu înțelegea absolut nimic, Penelope s-a grăbit să se supună.
Lăsând-o în urmă, Cassian a traversat holul cu pași mari în câteva clipe.
Bliss dormea adânc.
Cassian şi-a stăpânit pașii ca să nu-l trezească, dar nu-și încetini ritmul.
Dimpotrivă, mergea din ce în ce mai repede, până când aproape că alerga.
În cele din urmă, urca scările câte trei trepte odată.
Și totuși, când a ajuns în sfârșit în fața camerei alăturate dormitorului său, s-a oprit.
Această cameră a aparținut contesei de Heringer de generații întregi.
Dormitorul contelui și cel al contesei erau legate printr-un salon central.
Cu alte cuvinte, odată ce traversai salonul, ajungeai direct în camerele soției.
În mod tradițional, contele își informa discret soția în prealabil că intenționa să o viziteze.
Apoi, sub acoperirea nopții și fără să fie văzut de nimeni, trecea prin ușa de legătură, traversa salonul și intra în dormitorul unde îl aștepta soția sa.
Când deschidea ușa, iubita sa soție stătea întinsă lângă pat, întinzându-și o mână spre el...
Cassian.
În clipa în care imaginea a ajuns la acel moment, fața lui Cassian s-a înroșit.
Tocmai şi-a imaginat ceva absurd de erotic.
Privind în jos la băiatul din brațele sale, a simțit un val de rușine.
Bliss sforăia, pocnind din când în când din buze în somn.
Să-și permită astfel de fantezii ridicole despre un puști copilăros ca ăsta...
Dacă ar fi avut ambele mâini libere, s-ar fi pălmuit peste față.
În schimb, şi-a dres în mod deliberat gâtul de două ori.
Apoi s-a aplecat în față și a apucat mânerul ușii.
Ușa s-a deschis încet.
Spre deosebire de dormitorul auster al lui Cassian, camera din spatele ușii era caldă și primitoare.
Dincolo de baldachinul cu draperii fluturânde se afla un pat antic, acoperit cu o pătură moale care părea reconfortantă doar la vedere.
Tablourile și mobilierul care decorau camera erau la fel de elegante, dar și calde, curbele lor blânde și culorile primitoare liniștindu-i mintea suprasolicitată.
Când va veni dimineața, lumina soarelui va pătrunde prin fereastra aceea și va umple întreaga cameră.
În clipa în care și-l imagină pe Bliss trezindu-se în patul acela și întinzându-se leneș sub lumina dimineții, un zâmbet mulțumit i-a apărut pe chip.
Apropiindu-se de pat, l-a luat pe Bliss într-un braț și, cu celălalt, a tras înapoi pătura care acoperea salteaua.
Cu grijă, l-a așezat jos.
Apoi i-a tras pătura până la gât.
Pentru un moment îndelungat, Cassian a rămas acolo în tăcere, privindu-l.
Bliss încă dormea buștean, ca şi cineva care a trecut printr-o zi epuizantă.
Desigur că da.
Amintindu-și de examinările la care era supus Bliss, Cassian a zâmbit amar.
Şi-a ridicat încet o mână și i-a mângâiat obrazul moale.
Deodată, şi-a amintit de remarca ridicolă pe care a făcut-o Bliss mai devreme.
"Eu sunt Bli-Blair.”
Chiar și acum, gândul acela i se părea absurd.
Probabil că era supărat.
După ce era dus peste tot pentru teste și examinări fără niciun avertisment, era evident că era supărat.
Odată ce se va trezi, probabil că îi va trece.
Bliss era uşor de citit în felul ăsta.
Te rog, să fie așa.
- Mmm...
Bliss şi-a plesnit buzele și a mormăit în somn.
Oare mânca ceva în vis?
Mica neliniște care s-a înrădăcinat în el a dispărut instantaneu.
Un chicotit înăbușit i-a scăpat lui Cassian.
I-a studiat în tăcere chipul lui Bliss.
Imaginea lui întins în patul care a aparținut generațiilor de contese de Heringer părea ciudat de ireală.
Încet, Cassian i-a dat la o parte șuvițele de păr care i-au căzut pe frunte.
Vârfurile degetelor i-au mângâiat pielea rece a frunții.
Apoi s-au oprit.
Multă vreme, s-a limitat să-l privească.
În cele din urmă, s-a aplecat.
Buzele i-au atins ușor fruntea frumoasă.
Senzația era de câteva ori mai delicată decât şi-a imaginat.
Atât de delicată încât ochii i s-au închis de la sine.
Pentru o clipă, a rămas acolo.
Apoi, înghițindu-și regretul, s-a ridicat încet.
Bliss încă dormea.
Încă dormea adânc.
Cassian i-a mângâiat obrazul drăguț și l-a privit cu o afecțiune incontestabilă, înainte de a mormăit încet:
- Somn ușor, Bliss.
Vocea lui era blândă.
După un ultim zâmbet adresat băiatului adormit, s-a ridicat în picioare.
Dacă mai rămânea, simțea că nu ar mai fi putut pleca niciodată.
Îndepărtându-și cu forță privirea, s-a întors și a ieșit cu pași rapizi.
Ușa de legătură i-a atras atenția.
A ignorat-o.
Dacă s-ar fi întors în camera lui prin acea ușă, bănuia că s-ar fi putut să nu se mai trezească niciodată din fanteziile sale.
Odată ce a pășit în coridor, a expirat în sfârșit aerul care i-a rămas blocat în piept.
Apoi s-a îndreptat spre camera sa, continuându-și firul gândurilor.
Acum, deci.
Următorul lucru pe care era nevoie să-l facă era...
- Conte Heringer, tot ce ați ordonat era rezolvat. Mai aveți nevoie de ceva? a raportat Penelope calm, după ce a intrat în camera unde Cassian stătea singur, cufundat în gânduri, în timp ce bea ceai.
Punând ceșcuța de ceai pe masă, Cassian a răspuns:
- Asta e tot. Te-ai descurcat bine, Penelope.
- Mulțumesc.
După ce făcut o plecăciune respectuoasă, Penelope a ridicat imediat capul să-l privească.
Acum era rândul ei.
- Conte Heringer, iertați-mi impertinența, dar ați putea să-mi spuneți ce s-a întâmplat? Mi s-a spus că rezultatele examinării lui Bliss nu au arătat nimic anormal...
Atitudinea lui s-a schimbat mult prea brusc.
Firește, avea întrebări.
Încă de la greșeala servitorilor, purta pe umeri o povară copleșitoare a responsabilității. Din această cauză, s-a forțat să rămână cât mai calmă cu putință.
Nefiind în măsură să-și exprime gândurile la fel de liber ca înainte — sau să-l bombardeze cu întrebări din curiozitate — făcea tot posibilul să rămână politicoasă.
Indiferent dacă el i-a observat sau nu tulburarea interioară, Cassian şi-a turnat în tăcere încă o ceașcă de ceai.
Penelope a așteptat răbdătoare în timp ce el bea.
În cele din urmă, de parcă i-ar fi acordat o recompensă, el a vorbit în sfârșit.
- Termină cu această comedie ridicolă, Penelope.
- Poftim?!
Surprinsă, ea l-a privit fix.
Întoarcându-și capul spre ea, Cassian a spus:
- Termină cu Blair în sus, Blair în jos…
Privirea lui a rămas serioasă.
- Spune-i Bliss. Bliss Miller.
În clipa în care cuvintele acelea i-au ieșit din gură, fața lui Penelope s-a luminat.
- Atunci, contele Heringer...
- Da.
Cassian a dat din cap.
Apoi a spus:
- O să-l cer în căsătorie pe Bliss.