- Aah…
Scoțând un sunet lung, de parcă ar fi eliberat o respirație care i-a rămăs blocată în piept, Bliss s-a prăbușit cu spatele pe pat.
Era atât de stresant...
Abia după ce a expirat din nou a simțit că se calmează puțin.
Cassian Strickland. A trimis-o pe Penelope să-l spioneze. Nu-i rău.
Chiar și așa, tot e sub nivelul meu.
Cu un zâmbet de satisfacție, Bliss și-a strâns buzele într-un rânjet. Fredonând în sinea lui, se întreba ce va mai încerca Cassian.
Dă-i drumul. Încearcă orice vrei.
O să te înving de fiecare dată.
Chiar când a izbucnit într-un râs malefic, s-a auzit o bătaie bruscă la ușă.
Bliss a încremenit și s-a întors spre ușă.
Penelope a plecat cu mai puțin de cinci minute în urmă. Oare a uitat ceva și s-a întors?
Sigur nu m-a auzit râzând, nu-i așa?
Din ce în ce mai nervos, s-a dat jos din pat și s-a apropiat cu grijă de ușă.
- C…cine e?
După o scurtă pauză, o voce a răspuns de afară.
- Blair, sunt Dorothy. Am venit pentru că vreau să discut ceva cu tine.
Era una dintre servitoarele casei.
Abia atunci Bliss s-a relaxat.
A deschis încet ușa și s-a uitat afară. Așa cum se aștepta, o femeie cu chipul cunoscut stătea acolo, privindu-l.
Lăsând garda jos, el a întrebat:
- Bună, Dorothy. Ce s-a întâmplat?
Dorothy i-a zâmbit drăguţ la întrebarea lui complet imprevizibilă.
Cera de un albastru strălucitor.
În afară de câţiva norișori subțiri care pluteau leneș în depărtare, vremea era perfectă. Toată lumea făcea glume vesele, se grăbea să-și termine munca mai devreme și aștepta cu nerăbdare să se bucure de soare.
În acea atmosferă plină de viață, însă, era o persoană care nu se putea bucura deloc de asta.
- Chiar a spus asta?
Audind raportul pe care îl aștepta, Cassian a întrebat cu fața palidă.
Așezat în spatele biroului său din cabinet, el şi-a ridicat privirea spre administratora sa. Penelope, care stătea în fața lui, a dat din cap cu hotărâre.
- Da. Exact așa cum ți-am spus.
Cassian a deschis încet buzele, dar nu a reușit să scoată niciun cuvânt.
Acoperindu-și gura cu o mână, părea să se străduiască să-și stăpânească emoțiile. În cele din urmă, o înjurătură i-a scăpat printre dinți.
- Are părul șaten închis. La fel și ochii. Și-a lăsat o barbă cam de atâta lungime. E mai scund decât dumneavoastră, conte Heringer, dar mult mai înalt decât Bliss. Și e foarte bine făcut.
Auzind descrierea lui Bliss repetată cuvânt cu cuvânt, Cassian s-a simțit de parcă cineva l-ar fi lovit în plin în cap.
Păr castaniu închis.
O barbă.
O constituție robustă, impunătoare, care îl depășea pe Bliss.
La naiba.
El e.
Pumnul i s-a strâns cu putere pe birou.
Nu era nicio îndoială.
Nenorocitul care s-a întâlnit în secret cu Bliss.
Logodnicul lui Bliss.
Chiar era ticălosul ăla.
De ce naiba a venit aici?
Suspiciunea lui s-a transformat în certitudine.
Nu a auzit motivul, dar știa deja.
Pentru că îi era dor de Bliss.
Desigur că îi era dor.
Ar fi absurd să lași pe cineva atât de adorabil singur atât de mult timp...
Nu, stai.
Cassian și-a alungat repede gândul acela din minte.
Probabil a venit pentru că îi era teamă că prostul ăla o să facă vreo prostie.
Ceea ce, să fim sinceri, deja mi-a dat viața peste cap.
Exact.
Ăsta trebuie să fie singurul motiv.
Tocmai când încerca să-și relaxeze expresia, s-a îndreptat brusc din nou, încruntându-se.
Nu, dar de ce a alergat prostul ăla și s-a aruncat în brațele lui?
Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât îi devenea capul mai fierbinte.
A spus că mă place, nu-i așa?
Atunci de ce s-a aruncat direct în brațele logodnicului lui?
Eu sunt unul, iar logodnicul lui este altul?
Trupul aici, inima acolo?
Asta e?
Bliss Miller.
Chiar ai gânduri atât de nerușinate în spatele chipului tău inocent?
- Micuțule obraznic...
Sunetul scrâșnitului din dinți însoți cuvintele mormăite.
Penelope l-a privit surprinsă.
De ceva vreme, stăpânul ei oscila între furie, reținere și furie reînnoită.
Oare asta se întâmpla când existența logodnicului devenea în sfârșit reală pentru el?
Penelope a decis că presupunerea ei era corectă.
Atunci recunoaște-ți odată sentimentele, conte Heringer.
Dacă vei continua să eziţi așa, cineva ți-l va fura pe adorabilul Bliss.
Chiar vei fi în regulă cu asta?
Dorea cu disperare să spună exact asta.
În schimb, s-a ciupit ușor pe dosul mâinii și a îndurat totul.
O persoană trebuia să știe când să împingă și când să tragă.
Deocamdată, acesta era un moment de observație.
Când răbdarea stăpânului ei va ajunge în sfârșit la limită...
Atunci ea urma să dea o lovitură decisivă.
- Numele lui?
Întrebarea bruscă a lui Cassian a readus-o cu picioarele pe pământ.
- Da?
- Ce funcție are?
- O!
Penelope a răspuns repede.
- Din câte am auzit, e un Alfa.
- Poftim?!
Cassian a ridicat brusc capul.
Luată prin surprindere de reacție, Penelope a clipit.
- Nu ai întrebat despre al doilea gen al logodnicului? E un Alfa.
- Hei!
Fața lui Cassian s-a strâmbat.
Şi-a strâns dinții.
Ce importanță avea dacă ticălosul acela era sau nu un Alfa?
Clasificarea pe care dorea să o afle era cea a lui Bliss.
Penelope a confirmat oare că era un Omega?
Își lua medicamentele cum trebuie?
Îl avertizase cineva în mod corespunzător cu privire la pericole?
Astea erau lucrurile pe care Cassian voia să le afle.
- Un Alfa?
Contrar intențiilor sale, asta era întrebarea care i-a ieșit pe buze.
- Da.
Penelope a repetat pentru a treia oară.
- Logodnicul lui Bliss e un Alfa.
La naiba.
Cassian era pe punctul de a înjura cu voce tare.
Abia reușind să se abțină, își acoperi gura cu o mână și inspiră adânc.
Când în sfârșit și-a dat mâna jos, fața i-a rămas adânc brăzdată de riduri.
Un Alfa?
Ashley Miller, ești și tu doar un alt deținător banal al acestui gen?
Un Alfa aparține unui Omega.
Un Omega aparține unui Alfa.
Așa funcționează lucrurile?
Poate de aceea Bliss a acceptat atât de ușor cererea în căsătorie.
Poate că îl plăcea sincer pe Cassian, dar Cassian era un Beta.
Și dacă ăsta e într-adevăr motivul, atunci eu...
Cassian a clătinat brusc din cap.
La ce te gândești, Cassian?
Revino-ți.
Nu fi ridicol.
Motivul pentru care sunt supărat este că un ratat fără valoare a rătăcit liber prin teritoriul meu fără permisiune.
Și pentru că micuțul ăla l-a invitat pe ratatul ăla înăuntru, l-a îmbrățișat, a râs cu el și a stat de vorbă cu el fără măcar să mă întrebe mai întâi.
În acel moment, Cassian și-a dat seama de ceva.
Da.
Problema asta trebuia rezolvată.
A permite oricui să intre în castelul său era complet inacceptabil.
Dacă Bliss mai făcea vreodată așa ceva, atunci data viitoare...
Data viitoare...
Ce ar trebui să fac?
Cassian a căzut într-o profundă contemplare.
A-l da afară pe omul acela nu era suficient.
Avea nevoie de o pedeapsă mai severă.
O pedeapsă cu adevărat grea, înspăimântătoare.
Ceva atât de sever încât Bliss să reflecteze cu adevărat asupra faptelor sale.
Asta e.
Ochii lui Cassian s-au luminat.
Îl va pedepsi interzicându-i să facă vreun pas în afara castelului fără permisiune.
Era o idee excelentă.
Definiția expresiei "în afara castelului” includea, desigur, și grădinile.
Ca urmare, Bliss nu va mai putea niciodată să se plimbe singur.
Chiar dacă acel blestemat de logodnic ar veni să-l caute.
- Bine.
În sfârșit, un zâmbet abia schițat i-a apărut pe buze lui Cassian.
Apoi s-a adresat brusc lui Penelope, care i-a urmărit reacțiile derutante tot acest timp.
- Penelope.
- Da, conte Heringer.
Ea a răspuns imediat.
Cassian a vorbit pe tonul lui firesc.
- Du-te și adu-l pe prostul ăla aici.
- Poftim? Pe Bliss?
- Da.
Cassian a dat din cap.
- Am ceva să-i spun. Adu-l aici imediat.
Apoi a adăugat:
- O, și pregătește ceai fierbinte și niște produse de patiserie. Ce s-a întâmplat cu plăcinta aia cu cremă de lămâie de mai devreme? A mâncat-o el?
La această întrebare, Penelope s-a prefăcut inocentă că nu știe nimic.
- Nu sunt sigură. A refuzat categoric să mănânce, așa că am lăsat-o acolo.
- Serios?
Cassian s-a încruntat și şi-a trecut mâna prin păr.
Apoi s-a răzgândit.
- Bine. Adu-l în sala de mese la ora cinei. De câteva zile nu mai mănâncă cum trebuie. Spune-i bucătarului-șef, să acorde o atenție specială mesei lui Bliss.
- Da, am înțeles! Le voi spune imediat!
Penelope a plecat imediat.
Rămas singur, Cassian a răsuflat ușurat și s-a așezat comod în scaun.
Scaunul s-a învârtit încet.
Pe măsură ce se învârtea, grădina dincolo de fereastra mare i-a intrat în mod natural în câmpul vizual.
Curând, privirea i s-a oprit asupra unui anumit loc.
Exact locul în care avusese loc întâlnirea scandaloasă de ieri.
Când te gândești că au îndrăznit să facă ceva atât de scandalos pe teritoriul meu.
Degetele băteau rapid pe cotieră.
Apoi a râs brusc.
Un sunet jos, plin de satisfacție.
Nu mai e cazul.
Acum nu vor mai putea.