- E ridicol...
Cassian a râs neîncrezător și a scuturat din cap.
Dar Penelope nu a ratat scurta ezitare dintre cuvintele lui.
Și asta era suficient pentru a-i transforma suspiciunea în certitudine.
- Nu. Îți place Bliss. Nici să nu te gândești să încerci să mă păcălești. Nu am ajuns la vârsta asta degeaba.
Bărbia ridicată cu îngâmfare a bătrânei l-a lăsat pe Cassian complet uluit.
- Nu-mi place de el. E pur și simplu cineva de care am nevoie lângă mine, a răspuns el rece.
Penelope şi-a încrețit fața și a suspinat.
- Sincer, conte Heringer, ești incredibil de încăpățânat.
- Nu e încăpățânare. E adevărul.
- Desigur că așa este.
Confruntată cu încă o negare, Penelope a răspuns sec.
Pentru o clipă, s-a gândit cum ar putea să-l forțeze pe acest nobil încăpățânat să recunoască ceea ce simțea cu adevărat. Dar știa că nu va fi niciodată ușor.
La fel ca și convingerea lui să meargă în camera lui Bliss și să-l consoleze.
În cele din urmă, a făcut un pas înapoi.
- O să regreți asta.
Lăsând în urmă cuvinte care sunau aproape ca un blestem, a ieșit din sala de mic dejun.
Rămas singur, Cassian a băut din ceai și a aruncat o privire spre scaunul gol al lui Bliss.
Având în vedere că, aparent, nu a mâncat o masă ca la carte de ieri, putea înțelege de ce Penelope era atât de agitată.
Cu un suspin, Cassian și-a apăsat degetele pe ochi.
Desigur, nu a dormit deloc de câteva zile.
Credea că întoarcerea la castel îi va permite în sfârșit să se odihnească.
În schimb, s-a ajuns la această situație absurdă.
Acum a ajuns la limita răbdării.
Cassian și-a acoperit ochii cu o mână.
Imediat, cuvintele lui Penelope i-au revenit în minte ca un ecou.
Îți place Bliss.
- Nu. Nu-mi place.
Negarea i-a scăpat cu voce tare.
Absolut deloc.
Băiatul era pur și simplu prea tânăr și prea ignorant în privința lumii.
Și dacă Ashley Miller ar fi aflat vreodată despre situația actuală, nu se știa ce s-ar fi putut întâmpla.
Exact.
Cu cât se întorcea Bliss acasă mai repede, cu atât mai bine.
Nu era niciun motiv ca şi Cassian să meargă să-l consoleze.
Pentru că, sincer, nu-mi place deloc de el.
Chiar dacă nu-mi place…
Târziu în acea noapte, Cassian s-a furișat în tăcere pe coridorul întunecat.
Castelul era liniștit. Se pare că toți servitorii dormeau.
Era un singur motiv pentru care se furișa prin propria reședință cu pași înăbușiți.
Se îndrepta spre camera lui Bliss.
După ce s-a întors târziu de la o zi plină de programări, Cassian abia a coborât din maşină și l-a întrebat pe primul servitor pe care l-a văzut.
- Și el? E bine?
A ascuns cu grijă adevărata întrebare.
A mâncat ceva?
Penelope a dat din cap.
- Da. Puțină supă...
- Supă? Atât?
În vocea lui se amestecau neîncrederea și enervarea.
Penelope a răspuns ruşinată.
- A refuzat chiar și asta. Am reușit doar să-l convingem să mănânce puțin. Păi, conte Heringer... ar fi în regulă dacă l-am chema pe medic mâine? Îmi fac griji pentru starea lui Bliss.
Un medic?
Ce fel de prostie era asta?
Cassian era pe punctul de a exclama cu voce tare.
Penelope, nu e o situație pentru un medic mâine.
E o situație care necesită o ambulanță și o secție de urgențe chiar acum.
Știi de câte zile stă acolo, refuzând nu doar dulciurile, ci și mesele propriu-zise?
Nu e o problemă minoră.
Are nevoie de un consult complet.
Dacă are ceva grav?
Deodată, imaginea tânărului Bliss, care se zbătea să respire după ce şi-a pierdut complet conștiința, i-a trecut prin fața ochilor.
Înainte să-și dea seama, Cassian practic urca în fugă scările de la intrare.
- Conte Heringer! Conte Heringer?
Vocea surprinsă a lui Penelope l-a determinat să se oprească brusc.
Rațiunea i-a revenit în sfârșit.
Stând incomod pe loc, şi-a acoperit fața cu o mână.
Revino-ți, Cassian Strickland.
Ce fel de gânduri absurde îți trec prin cap?
Amintindu-și de panica care l-a cuprins cu nişte clipe în urmă, s-a simțit patetic.
Nu o lăsa pe Penelope să te influențeze.
Au trecut doar două zile.
El rămâne supărat mai mult timp decât de obicei.
Da.
Mâine.
Până mâine o să-și revină cu siguranță.
După ce și-a dres gâtul, Cassian s-a întors.
În timp ce se îndrepta spre camera sa, i s-a adresat administratorei care îl urma.
- Sună-l pe doctor mâine dimineață la prima oră și roagă-l să-l examineze pe Bliss. Probabil nu e nimic grav.
- Da, am înțeles.
Vocea lui Penelope s-a înveselit de ușurare.
Asta s-a întâmplat cu doar câteva ore în urmă.
Iar acum Cassian mergea pe coridoarele întinse ale castelului, trecând pe lângă camerele servitorilor.
"Vreau doar să văd dacă e bine.”
Asta își spunea el.
Ceea ce determina să fie dificil să explice de ce avea la el o mână de prăjiturele de mărimea unei mușcături, ambalate individual.
Era un singur motiv.
Pentru că Bliss era cel mai tânăr fiu al familiei Miller.
Dacă i s-ar fi întâmplat ceva, Ashley Miller era furios.
Cassian făcea pur și simplu tot ce-i stătea în putință pentru a preveni un astfel de deznodământ nefericit.
- Da. Asta e tot.
Cuvintele abia i-au ieșit din gură când un zgomot puternic a răsunat în tăcere.
O ușă care se deschidea.
Cassian s-a ascuns imediat în spatele unui perete.
Apoi s-a încruntat.
Stai puțin.
De ce mă ascund?
Ăsta e castelul meu.
Cu siguranță era doar un servitor.
Nu era nimic normal în faptul că proprietarul castelului se ascundea așa.
Și totuși, nu se putea hotărî să iasă la iveală.
În schimb, s-a uitat cu precauție după colț să vadă cine a făcut zgomotul.
Şi-a încruntat sprâncenele.
O umbră se mișca sub luminile slabe ale coridorului.
Nu era nicio îndoială.
Chiar și în întuneric, nu ar fi putut să nu recunoască acea siluetă.
Părul blond platinat, strălucitor.
Silueta zveltă și elegantă.
Chiar și pașii.
Bliss?
Cassian a clipit surprins.
Indiferent de câte ori se uita, era cu siguranță Bliss.
Nu putea exista o altă siluetă atât de adorabilă în întreaga lume.
Unde se duce?
Privindu-l cum ieșea din camera lui și se îndrepta pe coridor, Cassian s-a cufundat în gânduri.
Destinația părea destul de evidentă.
Probabil se furișa spre bucătărie ca să fure ceva de mâncare.
Faptul că am venit până aici mă determină să par ridicol.
Un râs neîncrezător i-a scăpat în timp ce se uita la prăjiturile din mâna lui.
Agitația lui Penelope l-a determinat să-și facă griji degeaba.
Poate ar trebui pur și simplu să se întoarcă în camera lui.
Mâine, Bliss probabil că va sta din nou alături de el la micul dejun.
Tocmai când s-a întors să plece, ezită.
Ceva nu era bine.
Privind înapoi la silueta lui Bliss care se îndepărta, încruntarea i se adânci.
Aia nu e calea spre bucătărie.
Bliss se îndrepta spre exterior.
Ce era asta?
Oare Sam a plantat pomi fructiferi în grădină sau ceva de genul ăsta?
Nici măcar explicația asta nu prea avea sens.
De ce ar ocoli cineva o bucătărie plină ochi ca să culeagă fructe din grădină?
Știa cât de absurdă părea ideea.
Un geamăt de enervare i-a urcat în gât.
Las-o baltă. Întoarce-te.
Rațiunea îi vorbea în minte.
Chiar dacă Bliss a ieşit la ora asta, nu putea să se îndepărteze prea mult.
Poate voia pur și simplu să se plimbe prin grădină.
Și chiar dacă nu, ce importanță avea?
Nu îl privea pe Cassian.
Dar s-a înfometat. Dacă Penelope avea dreptate și el leșina?
Era mult mai ușor să fii de acord cu a doua voce.
Așa e.
Atâta timp cât stă aici, e practic responsabilitatea mea.
Ar trebui măcar să aflu ce face.
Dând din cap în semn de aprobare, Cassian a urmat în tăcere poteca pe care o luase Bliss.
În clipa în care a ieșit, un vânt rece l-a cuprins.
Prostul ăla poartă haine atât de subțiri. Ce caută rătăcind pe aici?
Clătinând din cap, Cassian a cercetat în grabă împrejurimile.
Nu ar trebui să fie greu să-l găsească pe Bliss.
Nu trecuse prea mult timp.
- Ah.
În scurt timp, l-a zărit.
Văzând că Bliss se uita în jur cu precauție, Cassian s-a ascuns repede în spatele unui copac.
O clipă mai târziu, a mai aruncat o privire prudentă.
Bliss a început brusc să fugă.
Cassian l-a urmărit imediat.
Unde se duce mai exact?
Destinația nu era departe.
Și, în scurt timp, Cassian a descoperit motivul pentru care Bliss a ieşit pe furiș afară.
- Aici! Aici!
Bliss a fluturat un braț cu entuziasm.
Apoi, din direcția în care alerga, a apărut brusc un bărbat.
Intrusul imprevizibil l-a surprins pe Cassian.
Dar partea cu adevărat șocantă a urmat abia după aceea.
Bliss a alergat direct spre el… și s-a aruncat în brațele bărbatului.
Poftim?
Ce se întâmplă mai exact în acest moment?
Cassian a încremenit pe loc.
Tot ce putea face era să privească în gol și să clipească.
Un vânt rece de noapte i-a mângâiat spatele.