Cassian nu s-a putut abține să nu râdă la auzul acestor cuvinte. Privind în jos spre fața încă umflată a lui Bliss, a vorbit cu un ton amuzat.
- E pentru că n-am nimic de făcut.
- Nu ai nimic de făcut?
- Aşa e!
Repetându-i cuvintele lui Cassian, Bliss şi-a înclinat capul, încruntându-se, de parcă nu ar fi înțeles deloc. Imaginea i-a atras atenția lui Cassian mult mai mult decât ar fi trebuit și, înainte să-și dea seama, a întins mâna și i-a ciupit obrazul umflat.
- Au, au, au! Ce faci?!
- A, scuze.
Bliss a scos un țipăt de surprindere, și abia atunci Cassian şi-a dat seama ce a făcut. Şi-a retras repede mâna. Frecându-și obrazul care îl ustura, Bliss l-a privit furios.
Cassian a crezut că abia l-a atins, dar locul respectiv s-a înroșit deja. Scărpinându-se ruşinat în ceafă, şi-a întors privirea.
Ce naiba era în capul lui?
Bliss s-a uitat o dată cu o privire furioasă, apoi şi-a întors capul.
De parcă lucrurile nu erau deja destul de grele, acum mai și hărțuia oamenii. Picioarele îi tremurau încă. TEra nevoie să se întoarcă în camera lui și să se odihnească.
În clipa în care Bliss a făcut un pas înainte…
- Ah!
- Bli… Blair!
Brațele îi fluturau nebunește în timp ce se prăbușea în față.
Fața lui Cassian s-a albăstrit imediat când l-a prins de talie.
Pentru o clipă, timpul păru să se oprească.
Aplecat brusc în față, Bliss a încremenit și şi-a ținut respirația.
Presiunea puternică a brațului în jurul taliei sale și căldura arzătoare care îi apăsa spatele determinau ca inima lui să bată nebunește. O tensiune ciudată l-a cuprins. Uitase cum să respire și nu putea mișca niciun mușchi.
Oare această bătaie violentă provenea din propria lui inimă...
Sau de la cea din spatele lui?
Cassian nu se mișca.
Cu un braț înfășurat în jurul taliei lui Bliss, a rămas perfect nemișcat.
Ar fi trebuit să-l întrebe dacă se simțea bine. Ar fi trebuit să-l ajute să se ridice în picioare.
Știa că era nevoie să-i dea drumul.
Totuși, trupul său refuza să-l asculte.
Era din cauza cefei palide a lui Bliss, chiar în fața lui.
"Sunt un Beta.”
Cuvintele rostite de Bliss i-au revenit în minte pe neașteptate.
Ridicol.
Puștiul ăsta era un Omega.
Nu era posibil ca tocmai Cassian Strickland, dintre toți oamenii, să se lase păcălit de o minciună atât de evidentă.
Probabil că lua medicamente de suprimare.
Și dacă nu lua...
Atunci ar trebui să existe un miros.
Indiferent cât de slabi erau feromonii.
Dacă ar fi inspirat suficient de adânc, cu siguranță ar fi simțit ceva.
Cassian s-a aplecat mai aproape.
Tot ce a putut face era să-și stăpânească impulsul de a-și descoperi dinții și de a mușca.
Ținându-și gura strâns închisă, şi-a coborât nasul spre gâtul acela lung și alb.
A inspirat încet.
În clipa în care a tras aer în piept, ochii i s-au închis de la sine.
Din nou.
Și din nou.
Totuși, nu a simțit niciun miros de feromoni.
Singurul lucru pe care îl putea simți era mirosul slab al pielii.
Mirosul lui Bliss.
Dulce.
Foarte dulce.
În brațele lui, Bliss se zvârcolea ușor.
Poate că respirația lui îl gâdila.
Când Cassian s-a îndepărtat în cele din urmă, Bliss, care a rămas nemișcat, și-a întors capul cu precauție.
Cassian l-a privit.
S-a uitat la tânărul din brațele sale, care nu mai era un copil.
Ochii aceia albaștri și limpezi erau întunecați de confuzie.
Acel nas mic și adorabil.
Și sub el, buzele acelea ușor întredeschise.
Privirea lui s-a oprit acolo mult timp.
Nemișcat.
Ceva asemănător s-a mai întâmplat și înainte.
O amintire vagă i-a venit în minte.
Și atunci, de asemenea, şi-a dorit să sărute acele buze.
Atunci nu a reușit.
Dar acum?
Erau singuri pe coridor.
Niciun sunet nu ajungea până la ei.
Nimic, în afară de bătăile violente ale inimii sale.
Dacă l-aș săruta chiar acum...
Nimeni n-ar afla vreodată.
Vocea ispititoare îi șopti din adâncul pieptului.
Doar puțin mai aproape.
Încă puțin.
Tot ce trebuia să facă era să-și încline ușor capul.
Le-ar fi atins imediat.
Acele cireșe roșii.
În sfârșit, le putea gusta.
Oare cât de dulci ar fi...?
Bliss l-a privit absent o clipă, apoi a închis ochii ezitant.
De parcă ar fi așteptat ce urma să se întâmple.
Și în clipa în care respirația tremurătoare a lui Bliss i-a mângâiat buzele…
Stai puțin!
Micul suspin de pe buzele lui l-au readus pe Cassian la realitate.
A deschis ochii brusc.
Aproape în același moment, el şi-a eliberat brusc brațul cu care-l ținea pe Bliss.
- Au! Aauuu!
- Bli… Blair!
Cassian l-a prins în grabă pe Bliss, care țipa, înainte ca acesta să cadă din nou, dar doar pentru o clipă.
În clipa în care l-a ridicat în picioare, l-a lăsat imediat și a afișat un zâmbet ruşinat.
- E…era cât pe ce. Trebuie să ai grijă.
- D…da, ai dreptate. Era foarte aproape. Serios.
Bliss era imediat de acord.
Era să se întâmple ceva mult mai grav decât să-și spargă capul de podeaua de marmură.
Un s…sărut cu ticălosul ăla?
Absolut imposibil!
- Probabil mi s-au înmuiat picioarele. Am dansat prea mult azi.
Bliss a inventat în grabă o scuză și s-a uitat în jur fără niciun motiv.
- M…mă simt bine acum. Nu mai trebuie să mă însoțești. Pot să mă întorc singur.
- Nu. Oricum, aproape am ajuns.
- Nu, serios. Pot să merg singur.
Bliss a clătinat frenetic din cap și a râs exagerat.
- Am mai fost aici, așa că știu drumul. Trebuie doar să mergi drept înainte, aşa e? Așa e, nu-i așa? Dacă mergi drept, acolo e armura, iar dincolo de ea e camera ta, conte. Nu există absolut nicio șansă să mă rătăcesc. Nu mai sunt un copil.
Cassian i-a ascultat vorbăria neîntreruptă și a izbucnit brusc într-un râs sincer.
- Doar nu ai de gând să rătăcești pe hol în miezul nopții, căutând camera mea, și să ajungi să plângi din nou, nu-i așa?
- Desigur că nu. O să dorm singur în camera mea. Cu siguranță nu o să vin să o caut pe a dumneavoastră, conte.
- Serios? Pot să am încredere în tine?
- Desigur. Absolut. Sincer, cât timp a trecut de atunci...
Bliss şi-a ținut brusc respirația.
Cassian a clipit.
Zâmbind în continuare, l-a privit de sus.
Privirile lor s-au întâlnit.
Zâmbetul a dispărut încet de pe fața lui Cassian.
Apoi expresia a devenit complet rigidă.
Toată culoarea i s-a scurs din față.
De data asta, inima îi bătea cu putere dintr-un motiv cu totul diferit.
Simțind cum transpirația rece îi curgea pe spate, Bliss l-a privit pe Cassian.
Asta era?
Adevărul era pe cale să iasă la iveală?
Așa?
Într-un moment pe care niciunul dintre ei nu-l anticipase?
Cassian era vizibil agitat.
Nu mai putea continua să vorbească și doar își arunca privirea în jur, cuprins de panică.
Chiar și Bliss putea vedea clar că el căuta cu disperare o cale de ieșire din această situație.
Haide.
Predă-te odată.
Strângându-și pumnii, Bliss s-a uitat la el cu o privire furioasă.
S-a întrebat de când oare Cassian își va dezvălui în sfârșit adevăratele intenții.
Răbdarea îi era pe terminate.
Nu mai era dispus să aștepte.
Spune-o, Cassian Strickland.
Recunoaște că știi cine sunt.
- Hm…
Sub privirea intensă a lui Bliss, Cassian şi-a dres gâtul.
Apoi, privind undeva în depărtare, a vorbit.
- E destul de târziu. Ar trebui să te odihnești puțin.
- Poftim?!
Bliss aproape că a țipat.
Cassian a continuat să se uite oriunde, numai la el nu.
- Atunci o să plec. Te-ai descurcat bine azi, Bli-Blair. Vise plăcute.
Și apoi a plecat.
Cu o viteză absurdă.
Practic fugind pe coridor cu picioarele lui lungi, Cassian a dispărut din vedere în câteva clipe, lăsându-l pe Bliss acolo, singur, clipind neîncrezător.
- Ce naiba era asta? a izbucnit în cele din urmă Bliss.
A lovit perna cu pumnul de nenumărate ori.
El a crezut că ăsta era… momentul.
Dar lașul a fugit.
Cât timp avea de gând să mai stimuleze că nu știe?
- Spui că-ţi place de mine şi totuşi…
Enervat, Bliss a luat perna și a mușcat un colț din ea, apoi a lăsat-o din nou jos.
Poate că asta era într-adevăr tot.
Poate că era doar o continuare a acelui lucru.
Îi plăcea de Bliss.
Dar nu suficient cât să-l prezinte părinților săi.
Ceea ce însemna că poate nu conta dacă era Bliss sau nu.
Gândul i-a venit brusc.
Bliss a slăbit strânsoarea asupra pernei și s-a uitat absent la perete.
Poate că a mă trata ca pe un servitor este pur și simplu mai convenabil pentru el.
În clipa în care i-a venit ideea, sângele i s-a urcat la cap.
Copleșit de furie, aruncă perna prin cameră.
- Nenorocitule!
Perna s-a izbit de perete și a căzut pe podea.
Respirând greu, cu umerii ridicându-se și coborând, lui Bliss i-a venit brusc o nouă idee.
Bine.
Dacă ai de gând să te prefaci în continuare că nu mă cunoști...
Atunci te voi forța să recunoști.