Edward a încremenit la auzul vocii amenințătoare care a răsunat brusc, complet uluit. Ce naiba era în neregulă cu ticălosul ăsta?
- Vrea doar un dans. Doar o melodie….
- Aşa e!
Întrerupându-l pe Edward înainte ca acesta să poată continua, Cassian mormăi din nou cu voce joasă.
- Atunci de ce tu ești cel care dansează cu el?
După ce a făcut o pauză deliberată de o clipă, și-a ridicat un colț al buzei într-un zâmbet ironic.
- Și tu cine te crezi, mai exact?
Cu aceste cuvinte, Cassian făcu un pas lateral.
Bliss a dispărut complet în spatele lui.
- Ah!
Oare ticălosul ăsta înnebunise?
Edward a râs disprețuitor, plin de neîncredere. Nu putea să înțeleagă intenția mică, dar fără îndoială deliberată, din spatele gestului lui Cassian de a-i bloca intenționat câmpul vizual. Ce s-a întâmplat cu toate prostiile alea despre "o bezea otrăvitoare"? Atunci ce naiba era asta?
Pentru că a rămas mut, Edward şi-a apăsat o mână pe frunte și a expirat un suspin fierbinte înainte de a-l privi furios pe Cassian. Oricât de enervant era, nu avea de ales. Dacă voia să se supună ordinelor bunicului său, era nevoie mai întâi să străpungă acest zid de fier care stătea în fața lui.
Nici măcar nu putea zări un singur fir de păr al acelui "bezea otrăvitoare".
Ce ticălos ridicol de uriaș.
- Cassian, ascultă-mă. Am o problemă cu… persoana care stă în spatele tău. Nu cu tine.
Abia s-a abținut să nu spună cu voce tare "bezea otrăvită”. Reușind să-și continue propoziția, Edward a arătat în spatele lui Cassian cu o expresie profund încruntată.
Un mesaj nerostit însoțea gestul.
Dă-te odată la o parte.
Dar, fie că şi Cassian a înțeles și l-a ignorat, fie că pur și simplu nu i-a păsat, nu s-a clintit deloc. În schimb, și-a încrucișat brațele și l-a privit pe Edward de sus, cu colțurile buzelor strâmbe, de parcă l-ar fi ironizat în mod deschis.
- Am spus că, dacă ai ceva de vorbit, spune-mi mie. Dacă nu poți, atunci dispari.
Nenorocitule!
O venă i se umflă la tâmplă lui Edward.
Nici el nu-și dorea această situație. Făcea asta doar pentru că bunicul său l-a obligat, dar prostul ăsta nu știa nimic.
- Mă blochezi intenționat, nu-i așa? a mormăit Edward printre dinții strânși.
Nu exista altă explicație. După ce a vorbit despre iertare și toate prostiile alea, era clar că şi Cassian încă îi purta pică. De aceea stătea așa în calea lui Edward, interferând în mod deliberat.
Ticălos meschin. Se răzbuna pentru ceva atât de banal.
- Dacă vei continua să-mi stai în cale, nici eu n-o să mai am de ales.
Edward a rostit cuvintele printre dinții strânși.
Desigur, nu credea că îl poate învinge cu adevărat pe Cassian. Avea nevoie doar de cea mai mică breșă. Doar de un scurt moment. Atunci ar fi putut să-l apuce pe puștiul ăla mic și să fugă pe ringul de dans…
Sau așa credea el.
- Să nu îndrăznești!
Deodată, acel tip moale a țâșnit din spatele lui Cassian și s-a băgat între ei.
Și asta nu era tot.
Întinzându-și brațele larg pentru a-l proteja pe Cassian, Bliss l-a privit cu furie și a strigat:
- Iar încerci să-i faci vreo șmecherie contelui? Nici să nu-ți treacă prin cap! De data asta, o să mă asigur că nu pleci de aici întreg!
La auzul avertismentului sincer, toată culoarea i s-a scurs de pe fața lui Edward într-o clipă.
Coșmarul din acea zi i-a reapărut viu în minte. Membrele i s-au înțepenit complet. Sub privirea pătrunzătoare a marchizului de Manon, care îi ardea ceafa, și sub privirea răutăcioasă a "bezelei otrăvitoare" din fața lui, Edward nu a putut face altceva decât să izbucnească într-o transpirație rece.
Pentru o clipă, i s-a părut că şi Cassian a râs.
Clipind nesigur, Edward a ridicat privirea tocmai la timp pentru a-l auzi pe Cassian vorbindu-i cu îndrăzneală lui Bliss.
- E în regulă, Bli… Blair. Uită de prostul ăsta. Ce-ar fi să dansăm în schimb?
- Să dansăm?
- Da.
Bliss l-a privit șocat, iar Cassian a zâmbit în timp ce l-a luat de mână și l-a condus departe.
Dus după el înainte să apuce să înțeleagă ceva, Bliss a strigat alarmat:
- Eu… eu nu știu să dansez!
- Nu-i nimic. Eu știu, a răspuns Cassian fără ezitare, cu un zâmbet larg pe față.
Expresia liniștitoare i-a calmat nervii lui Bliss aproape imediat.
Totuși, mai era un ultim lucru pe care era nevoie să-l facă.
Întoarcând brusc capul, l-a văzut pe Edward stând încă împietrit pe loc. Edward a tresărit violent și şi-a încovoiat umerii în clipa în care privirile lor s-au întâlnit.
Strângând ochii, Bliss îndreptă două degete spre propriii ochi, apoi spre Edward.
Gestul repetat rapid avea un singur înțeles.
Te urmăresc.
Edward a interpretat gestul ca pe o amenințare.
Fața i-a devenit complet albă, în timp ce țipa în tăcere în interior.
Și văzând asta, Cassian și-a îndreptat privirea înapoi spre Bliss.
Bliss încă se uita fix la Edward.
"Se uita cu o privire furiosă" era probabil o expresie mai potrivită.
Oricum ar fi, lui Cassian nu-i plăcea asta.
- Ah!
În clipa în care i-a tras mâna pe care o ținea, Bliss a scos un țipăt scurt și a căzut direct în brațele lui Cassian.
Amețit, a ridicat privirea și l-a văzut pe Cassian zâmbindu-i de sus.
- Vezi? E ușor, nu-i așa?
- D…da, da… a răspuns Bliss cu privirea pierdută, deși habar n-avea ce anume a devnit ușor sau ce anume a făcut el însuși.
Trupul zvelt, care se potrivea perfect în brațele lui, și acei ochi ațintiți exclusiv asupra lui l-au umplut repede pe Cassian de satisfacție.
El a făcut imediat un pas înainte, într-un ritm lin, iar Bliss s-a grăbit să-l urmeze.
În timp ce muzica elegantă răsuna prin sala de bal, Cassian l-a ghidat fără grabă pe ringul de dans.
Bliss s-a împiedicat stângaci, dar s-a străduit din răsputeri să țină pasul.
Melodia s-a terminat aproape înainte ca el să-și dea seama.
Răsuflând ușurat, Bliss şi-a relaxat în sfârșit umerii.
În același moment, Edward a început să se îndrepte repede spre ei.
Dar, chiar când se apropia, a început o nouă melodie.
Cassian l-a cuprins imediat din nou pe Bliss cu un braț și s-a îndepărtat ușor pe ringul de dans, de parcă ar fi continuat dansul.
Să-l vadă pe Edward, care a rămas împietrit acolo, cu o expresie confuză, l-a umplut de satisfacție.
Apoi, o voce agitată s-a auzit de jos.
- D…dansăm din nou?
- Da.
Văzând expresia confuză a lui Bliss, Cassian a răspuns fără rușine:
- Ar trebui să continuăm până când vei învăța cum se cuvine.
O, Doamne!
Bliss a inspirat brusc.
"Învățat” și "studiat” erau cele două cuvinte pe care le ura cel mai mult pe lume.
Înghițind în sec, a întrebat cu voce prudentă:
- Cât timp?
- Până când o să te pricepi la asta?
Aaaah!
Bliss nu a putut decât să deschidă gura într-un țipăt mut, în timp ce Cassian îl conducea calm mai departe.
Cei doi înconjurau ringul de dans cu mișcări fluide și armonioase.
Învârtindu-se în grabă, urmând indicațiile lui Cassian, Bliss a ridicat din greșeală capul și s-a uitat din nou în ochii lui Edward.
Edward încă se uita la ei, neputincios.
Bliss și-a încruntat imediat sprâncenele și l-a privit cu o privire furioasă.
Exact în acel moment, Cassian l-a întors cu grație.
- Nenorocitul ăla tot se uită fix la noi.
În timp ce Bliss a încercat să se întoarcă și să-l privească din nou pe Edward cu o privire furioasă, Cassian a pășit intenționat în direcția opusă, blocându-i lui Bliss câmpul vizual cu propriul trup, înainte de a răspunde cu voce joasă:
- Ignoră proştii ca el.
Bliss nu era mulțumit, dar nu prea avea ce să facă în acel moment.
Făcând o mutriță, a spus suspicios:
- De ce a început brusc să se poarte prietenos? După ce era bătut așa, tot nu i-a fost de ajuns?
Și a îndrăznit să-l invite la dans, pe deasupra.
Amintirea neplăcută i-a șters zâmbetul de pe buze lui Cassian.
Poate că ar trebui să mă ocup de el cum se cuvine într-o zi.
Gândindu-se la asta, el a răspuns:
- Probabil avea vreun motiv ascuns.
- Chiar și după ce l-am bătut aproape de moarte?
Bliss a strâns ochii suspicios, de parcă se întreba dacă Edward pur și simplu nu a suferit destul.
Cu dispreț evident în voce, Cassian a răspuns:
- Unora le place să fie loviți. Se numesc perverși.
Așa e.
Acum că se gândea la asta, Edward trebuia să fie cu siguranță un pervers.
Altfel… stai puțin.
- Ești prima persoană care m-a lovit vreodată.
Un fior i-a străbătut brusc șira spinării lui Bliss.
Apoi l-a privit suspicios pe Cassian și l-a întrebat:
- Dar tu, conte?
Cassian a încremenit pentru o clipă.
Privind în jos spre chipul tânăr care îl privea cu admirație, un val brusc de dezgust față de sine l-a cuprins.
Ce naiba fac cu puștiul ăsta?
Mâna cu care îl ținea pe Bliss de talie a slăbit ușor, în timp ce mormăia cu o voce lipsită de entuziasm:
- Nu-mi place să fiu lovit.
Deci asta înseamnă că ești un pervers până la urmă?
- Atunci ce-ți place, conte? l-a întrebat Bliss cu o inocență deplină.
Pentru o fracțiune de secundă, Cassian s-a oprit complet din mișcare.
- Ah.
Bliss s-a oprit odată cu el și a ridicat privirea, confuz.
Privirea întrebătoare l-a readus pe Cassian la realitate, iar el şi-a reluat repede dansul, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
- Oricum, ai grijă. Nu știm ce pune la cale.
A evitat întrebarea.
Bliss a observat imediat, dar se îndoia că şi Cassian ar fi răspuns chiar dacă l-ar fi întrebat din nou.
Cât de pervers trebuie să fii ca să-ți fie prea rușine să o spui?
Pe un ton supărat, Bliss a răspuns:
- E în regulă. Sunt puternic.