Cassian nu a făcut altceva decât să-l privească în tăcere pe duce.
Adevărul era că nici măcar nu s-a gândit la asta până acum.
Ar fi putut să-și justifice atitudinea spunând că pur și simplu nu existau persoane de gen secundar în jurul lui, așa că, în mod firesc, era neglijent în privința acestui aspect. Dar nu voia să se scuze în felul acesta.
Oricum ar fi privit lucrurile, era neatent. Neglijent.
Cassian a scos un suspin plin de remușcări înainte de a vorbi cu dificultate.
- Nu m-am gândit niciodată la această posibilitate. Îmi cer scuze.
- Nu e ceva pentru care ar trebui să-mi ceri scuze.
Ducele clătină din cap, apoi a continuat cu o expresie serioasă.
- Bliss nu mai este un copil mic care are nevoie de supraveghere constantă și este suficient de mare ca să aibă grijă de el însuși. Totuși, îmi fac griji că ar putea să abuzeze de medicamente supresoare. Încearcă să verifici discret. Dacă este necesar, pot contacta centrul de aici pentru el, așa că ar fi o idee bună să-l vizitezi.
- Da. Am înțeles. O să verific.
Abia după ce a auzit răspunsul fiului său, ducele a părut în sfârșit liniștit.
- Bine. Acum du-te. Vezi dacă Bliss a terminat pregătirile.
- Da. Atunci îmi iau rămas bun.
Cassian a răspuns din nou cu supunere, înainte de a se îndepărta.
În clipa în care a închis ușa în urma sa și s-a trezit singur pe hol, sprâncenele i s-au încruntat profund.
De ce nu m-am gândit la asta înainte?
Așa cum a spus ducele, poate că Bliss avea pur și simplu o constituție olfactivă slabă. În acest caz, nu era deloc nevoie de substanțe supresoare. Pentru Beta ca ei, feromonii lui Bliss pur și simplu nu erau detectați.
Dacă acesta era motivul, atunci nu era nimic îngrijorător.
Dar problema era dacă a luat o supradoză.
Cassian a auzit că Omega care abuzau de supresoare puteau, în cazuri grave, să devină infertili sau să dezvolte tulburări legate de feromoni. Nu exista nicio modalitate de a confirma asta decât întrebându-l direct pe Bliss, dar...
Asta i-ar fi distrus viziunea asupra lumii.
Un geamăt tensionat i-a scăpat din gât.
Pentru a afla, era nevoie să admită că știa deja identitatea lui Bliss. Altfel, nu exista nicio modalitate plauzibilă de a-l întreba de ce nu avea miros de feromoni.
E un dezastru...
Dacă se ajungea la asta, Bliss ar fi cerut inevitabil să afle de când știa. Și asta ridica o altă problemă.
Era nevoie să explice de ce l-a recunoscut încă de la început și totuși s-a prefăcut că nu știe în tot acest timp.
Desigur, a existat un singur motiv.
La început, nu și-a dorit nimic altceva decât să-l dea afară pe Bliss cât mai repede posibil, așa că nu a avut niciun motiv să recunoască asta. Pe atunci, nu și-a imaginat niciodată că viziunea asupra lumii se va schimba în felul acesta.
Viziunea asupra lumii s-a schimbat…
Dintr-o dată, Cassian și-a amintit.
Viziunea asupra lumii în care îi plăcea de Bliss.
Iar Bliss a susținut că l-a iubit pe Cassian încă de la început și că a venit până aici tocmai din acest motiv.
Să-l întâlnească pentru ultima oară înainte de a se căsători cu logodnica sa.
În clipa în care acel cuvânt i-a venit în minte, ridul dintre sprâncene i s-a adâncit din nou.
Pierdut în gânduri, a mers încet pe hol.
Cine naiba e ticălosul ăla de logodnic?
Pentru familia Miller, era ceva perfect plauzibil. Erau suficient de influenți încât oamenii să vorbească despre faptul că vor da naștere următorului președinte, o familie cu putere nu doar în America, ci în întreaga lume. Firește, ar fi ales deja de mult un partener de căsătorie potrivit.
Atunci de ce nu a venit nicio cerere în căsătorie la Casa Ducelui?
În clipa în care i-a trecut acest gând prin minte, enervarea l-a cuprins violent.
Cel care a dat buzna brusc, cerând să se căsătorească alături de Cassian, era copilul lor. Pe deasupra, acesta a dat buzna în viața lui Cassian și i-a stricat vacanța. Motivul pentru care Cassian a primit prima sa palmă de la duce era Bliss. Motivul pentru care prețioasa lui vacanță se transformase într-o sarcină de dădacă era, de asemenea, Bliss.
Atunci de ce...
Dacă intenționau să aranjeze o alianță matrimonială, Casa Ducelui ar fi trebuit să fie primul loc la care să apeleze.
Fără să-și dea seama, pasul i s-a accelerat până când practic alerga pe coridor.
Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât totul devenea mai absurd și mai enervant.
Ce știa acel puști despre căsătorie? Era încă practic un copil cu nasul plin de muci, și totuși încercau să-l sacrifice pentru interesele familiei. Ashley Miller era cu adevărat un parvenit fără speranță de izbăvire...
Cassian şi-a revenit brusc în fire.
Înainte să-și dea seama, se afla deja în fața ușii lui Bliss.
Tăcerea s-a așternut instantaneu.
Abia atunci Cassian și-a recăpătat în sfârșit suficientă stăpânire de sine încât să clipească, nedumerit.
Ce naiba îţi trece prin cap, Cassian Strickland? Chiar ai înnebunit?
Gândul în sine era ridicol.
Desigur că Ashley Miller nu urmărea o căsătorie aranjată cu el.
Ești cu doisprezece ani mai în vârstă decât puștiul ăla, nebunule.
Cassian s-a pălmuit din nou cu putere peste față.
În ritmul ăsta, fața lui o să cedeze înainte să-și piardă mințile, dar asta tot părea preferabil decât să-și piardă cu adevărat mințile.
Abia după ce s-a lovit la fel de tare și pe celălalt obraz a reușit să se calmeze suficient încât să respire adânc.
Exact. Asta se întâmplă doar pentru că familia Miller privea de sus Casa Ducelui. Atât.
Era o concluzie extrem de rațională.
Altfel, nu avea niciun motiv să fie atât de furios.
- Niciodată nu mi-ar păsa de vreun nimic.
Râzând, a dat din cap.
Chiar și după ce a bătut la ușă, a așteptat un răspuns și a deschis ușa, Cassian încă zâmbea ușor.
Gândindu-se la creierul cât o alună care îl aștepta înăuntru, a ridicat capul și a început să vorbească.
- Blai, Blair. Ești pe deplin pregătită...
Cuvintele s-au oprit brusc.
Cassian a încremenit pe loc, privind în gol în interiorul camerei.
Nu.
La Bliss, care stătea mândru în mijlocul camerei.
Bliss purta costumul de culoare crem pe care l-au cumpărat împreună cu o zi înainte.
Costumul se potrivea perfect cu pielea lui translucidă. Sub el purta o cămașă liliac, iar o cravată de aceeași culoare cu roșeața de pe obrajii lui era fixată cu un ac de cravată din safir, la fel de albastru ca ochii lui.
Chiar și buclele neascultătoare care, de obicei, săreau nebunește în toate direcțiile, erau pieptănate cu grijă înapoi.
Diferența dintre această înfățișare îngrijită și micul scandalagiu haotic pe care Cassian l-a cunoscut până atunci era ca între cer și pământ.
Și din această cauză, Cassian şi-a dat seama cu uimire că "Bliss" pe care-l văzuse ieri nu era, până la urmă, o iluzie.
- Ăăă, conte?
- Poftim?!
Bliss l-a strigat cu grijă.
Abia atunci Cassian, care privise absent tot timpul, tresări violent la auzul vocii sale și se bâlbâi dramatic.
La naiba.
Înjurând în sinea lui, şi-a dres intenţionat gâtul cu un sunet puternic pentru a-și ascunde agitația înainte de a vorbi.
- Ți se potrivește bine. Ai terminat pregătirile acum, nu-i așa?
- A, da. Nu, ăăă...
Părând agitat, Bliss a ridicat ceva în mână.
- N-am mai făcut asta niciodată.
Era o batistă pentru buzunarul costumului.
Deci, până atunci, cineva a făcut mereu asta pentru el.
Cassian a înțeles imediat ce înseamnă asta și s-a îndreptat spre el fără ezitare.
- Dă-mi-o.
În clipa în care a întins mâna, Bliss i-a dat-o ascultător.
Fără să spună un cuvânt, Cassian a împăturit cu măiestrie batista și a băgat-o în buzunarul de la piept al lui Bliss. După ce a aranjat cu grijă pliurile, și-a retras mâna.
Abia atunci Bliss, care își ținea respirația de la început, a expirat în sfârșit.
- Deci acum s-a terminat, nu-i așa?
Vocea lui părea ciudat de fericită.
Cassian şi-a lăsat privirea să alunece încet peste Bliss, de la cap până în picioare, înainte de a-și fixa din nou ochii pe chipul acestuia.
- Da.
Un zâmbet abia schițat a apărut pe fața lui Cassian în timp ce dădea din cap.
- Arăți foarte chipeş.
Privirile lor s-au întâlnit în aer.
Bliss s-a limitat să-l privească fără să spună nimic.
Acei ochi de un albastru intens semănau cu o culoare a unui ocean îndepărtat.
Cassian s-a trezit privind direct în lumina orbitoare care sclipea în ei.
Încet, obrajii lui Bliss au început să se înroșească.
Apoi Cassian a văzut cum roșeața i s-a întins până la gât.
- Adică, ăăă... deci!
Speriat, Bliss a strigat panicat.
Văzându-l cum își rotea privirea în jur neajutorat, Cassian s-a simțit și el cumva ruşinat.
Amândoi au evitat să se privească direct în ochi, bâjbâind inutil în tăcere, până când Bliss a vorbit primul, cu prudență.
- Ăăă... s-a întâmplat ceva? Petrecerea încă nu a început.
- Ah...
Cassian şi-a dres din nou gâtul fără rost înainte de a răspunde.
- Am venit doar să văd dacă pregătirile decurg fără probleme. Se pare că ai terminat.
- Da. Totul e gata.
- Da. Gata.
Repetau ruşinaţi aceleași cuvinte, în timp ce ochii lor se învârteau fără țintă în toate direcțiile.
Spune ceva.
Cu siguranță era ceva ce intenționase să întrebe.
În timp ce Cassian se chinuia să se gândească, Bliss l-a întrebat cu grijă:
- Ăăă... asta era tot ce aveai de spus?
- Poftim?! A, păi...
Exact în acel moment, lui Cassian i-a venit brusc o idee strălucită.
- E ceva ce mă intrigă. Care e al doilea gen al tău?