Cassian s-a uitat în tăcere la chipul lui Bliss, în timp ce acesta privea cu încăpățânare pe fereastră. Din nu știu ce motiv, obrajii lui umflați i-au atras imediat atenția.
Deci iar s-a supărat din cauza a ceva.
Gândul acesta i-a trecut prin minte, dar, cumva, un zâmbet i-a apărut pe buze. Fără să se gândească, a întins mâna, gata să-i atingă obrazul acela care părea atât de moale, doar ca să-și prindă în grabă încheietura cu cealaltă mână.
Ce naiba-mi trece prin cap?
Un suspin i-a scăpat automat, copleșit de o ură de sine de neînțeles. Își fixă privirea în afara ferestrei cât mai indiferent posibil și-l ignoră în mod deliberat pe Bliss, dar asta nu dură mult.
Ceva greu i-a căzut brusc pe braț.
Ce mai e acum?
Cassian a aruncat o privire distrată în lateral, apoi expiră nedumerit.
La un moment dat, Bliss a adormit cu ochii închiși. Judecând după sunetele ușoare de sforăit care se auzeau din gura lui, era complet adormit.
Era absurd, dar nu cu totul de neînțeles.
Soarele a apus deja, iar Bliss a petrecut peste cinci ore consecutive în magazin, schimbându-și hainele, probând pantofi și alegând accesorii. Spre final, era atât de epuizat, încât nici măcar nu a mai putut mânca gustările așezate chiar în fața lui. Deși dorința din ochii lui era dureros de evidentă, motiv pentru care Cassian i-a spus în cele din urmă managerului să-i împacheteze prăjiturile.
Chiar și în timp ce sforăia zgomotos în somn, Bliss încă strângea cu putere în brațe punga cu gustări.
Ceea ce era ciudat nu era faptul că lui Cassian i se părea din nou ridicol, ci că, în schimb, i-a scăpat un râs înăbușit.
Şi-a coborât privirea în tăcere spre chipul adormit al lui Bliss. O ușoară roșeață îi colora obrajii moi. Văzând ușoara curbură a buzelor sale, de parcă ar fi avut un vis plăcut, un impuls năzdrăvan i-a trecut brusc prin minte.
Încet, Cassian a ridicat mâna pe care o reținuse cu forța mai devreme.
Vârfurile degetelor au atins încet obrazul lui Bliss, dar acesta nu reacționa deloc.
După ce ezită o clipă, degetele lui se mișcară încet.
Dincolo de obrazul moale.
Mai jos.
Apoi s-au oprit.
Doar puțin mai departe.
Încă puțin, și ar fi atins acele buze ușor întredeschise.
Și în interiorul lor, ascuns în tăcere, acel roșu...
Cassian s-a încruntat brusc și şi-a retras mâna cu o smucitură. Apucându-l pe Bliss de cap, l-a împins în schimb în lateral. Bliss, care dormea, era pe punctul de a-și izbi capul de fereastră, dar Cassian şi-a revenit în fire în ultima clipă și l-a prins înainte de impact.
- Mm...
Bliss s-a încruntat încet şi a scos un mic geamăt, dar în curând se cufundă din nou în somn.
Abia după ce s-a asigurat de asta, Cassian l-a eliberat încet.
Și apoi a urmat autocondamnarea.
Cassian s-a lovit peste față destul de tare încât sunetul să răsune prin maşină.
Apoi s-a lovit și pe cealaltă parte.
O senzație de arsură i s-a răspândit pe piele, dar nu-i păsa.
Nu era de ajuns.
Nici pe departe.
Dacă voia să-și revină în fire, era nevoie să se lovească de încă nişte ori.
Cu ochii strânși, a continuat să-și lovească proprii obraji iar și iar.
Tare.
Și mai tare.
La ce naiba te gândești, Cassian Strickland? Ți-ai pierdut mințile? E cu doisprezece ani mai tânăr decât tine. E doar un puști micuț. Ce fel de gânduri ai despre un puşti atât de tânăr, cineva care nici măcar nu e încă adult? Pervers nebun ce ești. Ticălos psihopat.
Sunetul palmelor pe care și le dădea singur continua să răsune puternic în mașină.
La un moment dat, sforăitul lui Bliss a încetat, dar Cassian nu a observat deloc.
Sunetul abuzului pe care și-l aplica singur era mult mai puternic.
A înnebunit oare?
Bliss s-a trezit din cauza zgomotului și era gata să țipe.
Cassian stătea brusc acolo, lovindu-se cu sălbăticie în timp ce mormăia înjurături în barbă.
Ochii i s-au lărgit de șoc, dar Cassian a rămas complet nepăsător. Sunetele de pocnitură care răsunau prin maşină erau suficient de puternice încât durerea trebuia să fie severă, și totuși el nu dădea niciun semn că ar vrea să se oprească.
Înfricoșător...
Bliss a închis imediat ochii și s-a lipit cât mai aproape de ușă. Pentru orice eventualitate, a și descuiat-o în liniște, ca să poată sări afară în orice moment.
Apoi, trăgând cu ochiul prin pleoapele abia întredeschise, l-a urmărit cu precauție pe Cassian.
Cu un suspin lung, Cassian a încetat în sfârșit să se mai lovească și și-a ascuns fața în palme. Aplecat în față pe scaun, trupul său masiv a rămas nemișcat.
Părea că se afundase într-o profundă suferință, deși Bliss nu avea absolut nicio idee de ce.
Bliss şi-a ținut respirația în tăcere.
Apoi, brusc, şi-a dat seama că în mașină se făcuse o liniște mult prea profundă.
Bliss nu mai sforăia.
Cassian nu se mai lovea.
Exact în momentul în care Cassian şi-a dat seama de același lucru, Bliss a început brusc să sforăie din nou.
În panica sa, a inspirat prea brusc și aproape s-a sufocat.
Bliss s-a ridicat brusc în șezut, speriat.
Cu fața palidă, a tras câteva respirații adânci înainte de a-și reveni în sfârșit în fire.
Apoi a încremenit.
Nici măcar nu era nevoie să întoarcă privirea ca să știe.
Cassian se uita fix la el.
În situații ca asta, nu pot face decât un singur lucru!
După ce a câștigat puțin timp cu o tuse falsă și neplăcută, Bliss s-a întors spre Cassian cu un zâmbet forțat.
- Cred că am sforăit prea tare.
Abia atunci Cassian s-a încruntat în sfârșit și a răspuns sec:
- Du-te la spital.
Apoi și-a întors imediat capul.
Bliss l-a privit cu gura căscată, nevenindu-i să creadă.
Poftim?!
Să mă duc la spital?
Eu?
Furia l-a cuprins cu întârziere.
Tu ești cel care are nevoie de spital!
Voia să spună asta, dar, în cele din urmă, n-a putut.
În clipa în care a văzut obrajii lui Cassian înroșiți, cuvintele i s-au oprit în gât.
Nu orice adevăr trebuie dezvăluit.
Bliss s-a afundat și mai adânc în scaun și a tăcut cuminte.
Uneori, tăcerea era necesară.
Totuși, pumnul pe care l-a strâns cu putere pentru a-și stăpâni resentimentele nu s-a relaxat multă vreme.
─ ▫ ─
Din fericire, ziua petrecerii în cinstea ducelui a răsărit luminoasă și fără nori.
Încă de dimineață, oamenii s-au grăbit agitați prin toată proprietatea, în timp ce Cassian s-a trezit târziu și i-a salutat pe duce și pe ducesă.
- I-am spus lui Bliss să rămână în camera lui și să se odihnească până mai târziu azi.
Ducesa a spus zâmbind.
- O să obosească repede dacă trebuie să cunoască atâția oameni, nu-i așa? Ar trebui să te duci mai devreme și să-l ajuți să supravegheze lucrurile.
- Da, așa voi face.
Cassian a răspuns fără ezitare, deși nu pentru că era de acord cu mama sa. Era pur și simplu ceva ce era nevoie să facă oricum, iar el nu avea nicio dorință să tragă de timp sau să asculte plângeri.
Încântată de atitudinea ascultătoare a fiului ei, ducesa a zâmbit larg.
- Se pare că tu și Bliss ați cumpărat tot felul de lucruri ieri. Abia aștept să le văd. Mă întreb cât de strălucitor va arăta Bliss la petrecerea de azi. Probabil va fi cel mai chipeş de acolo.
- Da, probabil.
Cassian a răspuns abătut și s-a pregătit discret să se ridice.
Voia să scape înainte ca evenimentele de ieri să-i revină din nou în minte, dar lucrurile nu au mers conform planului.
- Atunci, eu plec acum...
- Așteaptă.
Chiar când Cassian încerca să se ridice primul, ducele vorbi brusc.
Cassian se opri ruşinat la jumătatea mișcării, în timp ce ducele se ridică și el și îl privi.
- Cassian, vino cu mine. Aș vrea să vorbesc puțin cu tine.
Din nu știu ce motiv, ducele l-a condus în birou.
Ce ar putea să vrea să discute?
Cassian habar n-avea.
Totuși, era un lucru pe care îl bănuia vag.
Probabil era vorba despre Bliss.
- Despre ce doreai să vorbim?
Odată ce au ajuns în birou și s-au așezat față în față, singuri, Cassian a întrebat în cele din urmă.
- Hm…
Ducele a dat din cap, apoi a deschis gura, cu o expresie serioasă.
- E vorba despre Bliss.
Exact cum s-a așteptat.
Dar, dincolo de asta, Cassian nu putea ghici nimic.
Așteptă în tăcere, iar ducele a continuat.
- Oare puştiul acela ia cumva medicamente de suprimare?
- Poftim?!
Întrebarea imprevizibilă l-a determinat pe Cassian să scoată un răspuns înainte să se poată opri.
Ducele tuși ruşinat de câteva ori înainte de a continua.
- Păi, vezi tu... când Bliss a părăsit locul ăsta înainte, și-a dezvăluit genul, nu-i așa? Asta înseamnă că ar trebui să fie un Omega acum. Dar nu simt absolut niciun miros de la el. Desigur, am auzit că există Omega cu mirosuri slabe, dar... oare Bliss este unul dintre acele cazuri?
- Asta e...
Întrebarea l-a luat pe Cassian complet prin surprindere.
Incapabil să răspundă imediat, ezită în tăcere.
Văzându-și fiul ezitând, ducele s-a încruntat profund.
- Dacă Bliss chiar ia medicamente de suprimare a mirosului, nu ar trebui tratată cu grijă această situație? Eu însumi nu știu prea multe despre asta, dar am auzit că acele medicamente pot avea efecte secundare grave dacă sunt luate prea mult timp. La adunări precum petrecerea de azi sau în locuri aglomerate, probabil că e mai sigur să-i suprime mirosul în totalitate. Dar, în mod normal, n-ar fi inutil? La urma urmei, atât noi, cât și servitorii de aici, suntem cu toții Beta.