Cu exact o oră mai devreme.
- Marchizul Manon a spus asta?
Ducesa, care tocmai a auzit povestea de la duce după întoarcerea acestuia acasă, a răsuflat surprinsă și a ridicat vocea fără să-și dea seama, apoi și-a acoperit repede gura cu mâna. Ducele a râs ușor la vederea adorabilă a soției sale și a dat din cap.
- Într-adevăr. Nici nu-ți poți imagina cât de liniștit m-am simțit. Marchizul era extrem de implicat.
- Ce ușurare. Mă bucur deja că lucrurile s-au rezolvat bine, dar ca marchizul să se ofere de bunăvoie să ajute...
Ducesa, care a așteptat cu nerăbdare rezultatul, a scos un lung suspin de ușurare și și-a apăsat o mână pe piept. Dar, odată ce tensiunea s-a liniştit, curiozitatea i-a luat imediat locul.
- Deci, ce a spus marchizul? A avut vreo idee bună?
- Mm… a avut una.
Ducele a adăugat cu o expresie fericită pe chip:
- Îi trimitem pe cei doi la o întâlnire privată sub pretextul pregătirii pentru petrecere.
La auzul acestor cuvinte, ducesa și-a acoperit gura cu ambele mâini, incapabilă să-și ascundă fericirea.
- Doamne, în sfârșit am un rol de jucat!
Ducele a dat din cap satisfăcut.
- Un rol foarte mare și important. Am încredere că te vei descurca bine.
- Desigur. Lasă totul în seama mea.
Ducesa şi-a așezat o mână pe piept, a inspirat adânc, apoi a vorbit cu ochii strălucind.
- Trebuie să-l chemăm pe Cassian imediat. Chiar acum.
Așa că cei doi au trimis un servitor să-l cheme pe singurul lor fiu. Cassian, care, încă o dată, nu a reușit să doarmă cum se cuvine în noaptea precedentă, și-a dus trupul epuizat spre sala de ceai unde îl așteptau părinții.
- Mă căutați?
În fața răspunsului rece, firesc, al fiului lor, ducesa și-a stăpânit cu greu dorința de a exploda și a vorbit cu demnitatea care o caracteriza.
- Da. Avem ceva de discutat.
Ducele, aruncându-i o privire din colțul ochiului, a încercat să o ajute.
- Mai întâi, vino și ia loc.
Deja nervoasă în sinea ei, ducesa şi-a dat seama prea târziu că a uitat să-i ofere fiului ei un loc și îi aruncă discret ducelui o privire plină de recunoștință tăcută. Ducele zâmbi ușor înainte de a bea firesc din ceaiul său.
Odată ce fiul lor s-a așezat, ea și-a dres încet gâtul și a început în sfârșit să vorbească.
- În curând va avea loc o petrecere, nu-i așa?
- Mâine.
La răspunsul fiului ei, şi-a dat seama că a greșit din nou, dar și ea era o veterană a înaltei societăți. Ducesa transformă imediat criza într-o oportunitate și s-a încruntat intenționat.
- Deci îți amintești. Da, mâine.
Ce anume încercau să spună de era nevoie de atâta pregătire? Incapabil să ghicească măcar, Cassian s-a limitat să asculte în tăcere în timp ce ea a rostit în sfârșit replica pregătită.
- Dar Bliss nu pare să fi pregătit absolut nimic. Cum s-a întâmplat asta?
- Ah...
Abia atunci Cassian şi-a dat seama care era subiectul conversației, dar era deja prea târziu. Prins în capcană, fără nicio scăpare, a scos un mic suspin.
Exact în acel moment, ducele și ducesa s-au gândit la același lucru.
Nenorocitul ăsta de puşti neascultător.
Cum îndrăznește să suspine în timp ce iubita mea soție vorbește?
Ducesa mângâie discret pumnul strâns al Ducelui și a continuat calmă.
- Acum că știi, du-l pe Bliss undeva.
- Poftim?!
Era să răspundă: "Ce ai spus adineauri?". Cu o marjă infimă, Cassian a evitat criza de a fi aproape pălmuit de tatăl său.
Ducesa l-a privit cu reproș.
- Petrecerea e mâine. Chiar ai de gând să-l trimiți pe Bliss acolo arătând așa? Cum poți fi atât de nechibzuit? Probabil că te-am crescut greșit.
- A, nu. Nu, bdesigur că nu.
Abia atunci Cassian a înțeles în sfârșit atmosfera și a clătinat repede din cap.
- O să-l scot afară. Mă duc să mă pregătesc pentru petrecere împreună cu Bliss.
- Da, exact asta ar trebui să faci.
Abia după ce l-a auzit pe fiul ei repetând cuvintele, ducesa a dat în sfârșit din cap în semn de aprobare. Dar, lângă ea, ducele a tușit zgomotos, nemulțumit, și a adăugat:
- Du-te imediat. Dacă inviți un oaspete, trebuie să-l tratezi corespunzător. Sunt profund dezamăgit că încă nu ai învățat un lucru atât de elementar.
- Da. Îmi cer scuze.
De data asta, Cassian își ceru scuze cu supunere. Experiența îndelungată l-a învățat deja că situațiile de acest gen se terminau cel mai repede dacă pur și simplu recunoștea că părinții lui aveau dreptate. În plus, de data asta avea chiar și o scuză.
Ridicându-se repede de pe scaun, a spus:
- Mă duc imediat. Apoi voi pleca...
După ce a schimbat priviri cu ei pe rând, a părăsit camera. Abia după ce fiul lor a plecat, ducele și ducesa s-au privit unul pe celălalt și au zâmbit în tăcere.
Revenind în prezent.
- Mergem undeva?
Bliss a repetat cuvintele lui Cassian, confuz și cu privirea pierdută. Cassian a dat din cap.
- În curând va avea loc o petrecere, așa că vei avea nevoie de haine și alte lucruri. Haide. Să mergem să le cumpărăm.
Înclinând capul, Bliss a răspuns fără să se gândească.
- Oamenii ăia nu vin aici?
S-a așternut instantaneu tăcerea.
Clipind absent pentru o clipă, Bliss s-a trezit brusc alarmat și a sărit repede din pat.
- A, nu, ai dreptate. Ar trebui să plec. Ar trebui să plecăm!
Cassian s-a uitat o clipă la zâmbetul lui rigid și forțat, apoi a zâmbit și el.
- Așa e. Atunci să mergem.
Văzându-l pe Cassian întorcându-se și pornind primul, Bliss a suspinat în secret de ușurare, înainte de a se încrunta imediat.
Nenorocitul ăla știe deja cine sunt, deci cât timp are de gând să stimuleze că nu știe?
Între timp, Cassian mergea înainte, cufundat în gânduri.
Nu e ușor să menții ordinea în această lume.
Dar dacă el ar fi recunoscut adevărul primul, în timp ce Bliss încă nu și-a dezvăluit identitatea, prostul ar fi putut intra în panică și ar fi fugit.
Și asta nu se putea întâmpla sub nicio formă.
A mers deja atât de departe încât l-a luat la acea întâlnire absurdă doar ca să-l țină aproape.
Insomnia era una, dar nu voia să mai treacă vreodată prin acele migrene îngrozitoare. Din fericire, de când Bliss a ajuns la Casa Ducelui, durerile de cap încă nu s-au întors. Era încă dificil să doarmă fără puștiul ăla, dar, deocamdată, se descurca.
Odată ce petrecerea se va termina, Bliss va pleca oricum imediat. Trebuia doar să reziste cumva până atunci.
Fără să-și dea seama, a scos un suspin.
- Și unde anume mergem?
Bliss s-a grăbit să vină lângă el.
În acel moment, ceața care îi întuneca mintea lipsită de somn a lui Cassian părea să se risipească, iar vederea i s-a limpezit instantaneu. Şi-a coborât privirea și l-a văzut pe Bliss clipind în sus, spre el.
Cassian l-a privit în tăcere pentru o clipă, înainte ca să întindă absent mâna și să-i ciupească ușor obrazul.
- A, au! Ce faci?!
Abia după ce Bliss s-a zbătut și a țipat de șoc, Cassian și-a dat seama în sfârșit ce a făcut. Păstrând o expresie perfect calmă, și-a retras mâna.
- Nimic. Nu contează.
Vorbind cu indiferență, şi-a reluat mersul.
Bliss i-a privit spatele cu neîncredere, apoi a pornit imediat în urmărirea lui, mormăind în barbă. Cassian i-a aruncat o privire din colțul ochiului, înainte de a-și îndrepta din nou privirea înainte, dar gândurile erau neliniştite.
Chiar nu putea să înțeleagă.
De ce mintea lui devenea atât de calmă ori de câte ori acest prost se afla în apropiere?
- Bine ați venit, conte. E o onoare să vă avem aici.
După un drum lung cu mașina, au ajuns la un magazin situat pe o stradă plină de mărci de lux renumite. Datorită anunțului prealabil al secretarei, înăuntru nu se aflau clienți, ci doar angajați și agenți de pază. Managerul magazinului a închis mai devreme și a așteptat special venirea contelui.
După ce i-a salutat politicos, managerul i-a condus într-o cameră privată pregătită dinainte.
- Ce ceai și ce gustări doriți?
În timp ce un angajat aducea un meniu elegant cu un design rafinat, Bliss şi-a încruntat sprâncenele și s-a cufundat în gânduri.
Vreau să încerc și asta. Și asta. Ce-i asta? N-am mai văzut așa ceva până acum. Ce aromă are?
- Mmm... mm...
Cassian a aruncat o privire pe furiș către Bliss, care mormăia, înainte de a-i lua brusc meniul din mână.
Bliss a răsuflat șocat și l-a privit furios cu ochii larg deschiși, dar Cassian a înapoiat pur și simplu meniul angajatului și a spus:
- Aduceți-ne tot ce e pe meniu.
În acea clipă, privirea lui Bliss s-a transformat complet.
Ochii îi străluceau ca şi Calea Lactee în timp ce îl privea pe Cassian, cu admirație pură.
Cassian s-a gândit în sinea lui: "Nu-i rău."
Abia s-a abținut să nu-l ciupească din nou pe Bliss de obraz și, în schimb, a luat o înghițitură de apă. Apoi, managerul a făcut un pas în față și a luat cuvântul.
- Aceasta este persoana despre care ați vorbit mai devreme?
Înainte, secretara a dat de înțeles că şi "contele intenționează să cumpere articole pentru persoana care îl însoțește".
Managerul i-a aruncat o privire curioasă lui Bliss, apoi s-a întors spre Cassian.
Cassian a dat din cap fără ezitare și a repetat încă o dată cuvintele.
- De acolo până acolo. Aduceți totul.