The Boy Next World / Iubitul meu dintr-o lume paralelă (2025)

Genul ăsta de rolurile li se potrivesc de minune celor doi.
Chiar dacă timpul a trecut, Boss are aceeași aură și Noeul e pur și simplu delicios!
Nu știu câți dintre voi știți dar Noeul trebuia să debuteze ca idol în Coreea și niciodată nu l-am putut vedea unul, nu după ce și-a făcut debutul în actorie. Când a debutat sub pseudonimul de S2 în Thailanda m-am convins că nu era făcut să fie doar idol și mă bucur că nu a renunțat la muzică.

TBNW a ajuns la final și am rămas plăcut impresionată atât de evoluția lui Boss și Noeul, cât și de povestea în sine.
O să încep prin a spune că Cir nu a fost nici măcar o secundă un red flag, nici măcar la final de serial, ci doar un copil neiubit, forțat să suporte ura dintre părinții săi și care s-a agățat cu disperare de Phu pentru a supraviețui. Tranziția lui a fost destul de dură—de la băiatul de liceu interesat de Phu, la un stalker care nu voia să-l îngrijoreze, ci doar să-l protejeze, la un „tip dintr-o altă lume” care făcea orice pentru a fi alături de persoana de care s-a îndrăgostit. Cir s-a născut având totul, mai puțin iubire, iar Phu s-a născut având iubire, dar nu și „totul lui”. Phu a fost lumina de la capătul tunelului său întunecat, singurul sprijin pe care l-a avut, și totuși, și el are o poveste deloc fericită—tatăl său a murit, mama lui a părăsit țara, iar chiar dacă a avut oameni în jur, a fost singur. Phu era îngrozit să-l piardă pe Cir și să rămână al nimănui.
Povestea scrisă de MAME este mult peste cea prezentată în serial, însă ecranizarea a fost excepțională. Începutul poate fi considerat confuz, dar tocmai această confuzie i-a introdus pe cei doi foarte bine, chiar dacă ritmul a fost destul de greoi. Cred că multe persoane s-au simțit așa până în jurul episodului 3, când lucrurile au început să capete mai mult sens. Din cauza acestui debut dificil, unii au renunțat la serial sau nu i-au acordat atenția cuvenită, dar mă bucur că povestea a fost păstrată și nu am primit nșpe mii de NC-uri inutile.
Fiecare Cir a avut o caracterizare unică, însă toți au avut ceva în comun: iubirea pentru Phu și dorința de a avea un viitor alături de el.
Phu (naiv) a fost portretizat ca un tip vioi, plin de viață, dar care ascunde o suferință pe care puțini o vedeau. Superstițios și protejat de un „înger păzitor” (la propriu și la figurat), el este un băiat adorabil care se trezește cu un străin la ușă, pretinzând că este iubitul său. Chiar dacă nu s-a întâmplat în cel mai moral mod, Cir i-a arătat frumusețea iubirii. Odată cu apariția lui Cir în viața lui, Phu cel „firav” a început să crească, să își dezvolte noi sentimente și să nu se mai lase călcat în picioare, nici de logodnica lui Cir, nici de mama sa. Evoluția sa a fost una vizibilă, iar odată cu el a evoluat și Cir—de la băiatul-marionetă al mamei sale, la bărbatul dispus să renunțe la persoana iubită pentru binele acesteia, și în final, la bărbatul gata să lupte pentru a fi cu Phu.
Cirrus cel de gheață nu a fost decât un om pregătit să îndure orice de dragul celor din jur. A vrut să-l protejeze pe Phu, să-i facă viața mai ușoară și să își protejeze fratele mai mic. În final, a fost răsplătit prin iubirea lui Phu și, surprinzător, chiar și de tatăl său (un om meschin), care a decis să-i schimbe soarta.
Fiecare episod a avut ceva special—de la Cir, care și-a riscat viața împiedicând hoții să-i spargă mașina lui Phu, până la Cir, care știa totul despre Phu și îl însoțea la temple, creând momente amuzante. Apoi, am avut primul NC, comemorarea morții tatălui lui Phu și descoperirea adevărului.
Despre lumea paralelă—categoric există. De aceea am avut mai multe versiuni ale lui Cir. Cel mai probabil, în primul episod, Cir din lumea lui Phu nu a supraviețuit, iar cel stalker i-a luat locul. Ulterior, după a doua lovitură de mașină, acesta a fost înlocuit cu Cir dintr-o lume în care Phu îl urmărea pe el. Apoi, Cir cel la costum și Phu angajat au fost o versiune în care au avut un happy end.
Chimia și tensiunea dintre Boss și Noeul erau evidente încă de pe vremea LITA, dar aici, datorită poveștii mai serioase și mai complexe, totul a fost la un alt nivel.
Personajele secundare, Jin și Wim, au fost adorabile și au oferit o gură de aer proaspăt în toată confuzia poveștii principale. Achi—nu știu dacă a fost prea inocent sau doar prea credul în multe momente, iar Zone a fost fratele mai mic protejat, drăguț, care și-a iubit fratele în felul său. Nu prea rezonez cu personajele feminine din serialele BL, pentru că fie sunt prea sweet, fie prea arrogant, dar Creamy și Yok au fost o prezență plăcută. În schimb, Friend a fost enervant încă de la început, deci nu am avut surprize.
Am detestat neimplicarea tatălui lui Cir—un simplu spectator tăcut care nu a vrut să se murdărească pe mâini și, într-un final, a spus doar „mulțumesc” când Cir a rămas cu mama lui. De asemenea, decizia mamei lui Phu de a pleca din țară a fost una frustrantă. Indiferent de suferință, un părinte ar trebui să pună copilul pe primul loc. Cât despre mama lui Cir, nonșalanța cu care vorbea despre „schimbul” de copii și care ar trebui să sufere a fost revoltătoare. Cred că serialul a arătat foarte bine cum unii oameni nu sunt făcuți să fie părinți. Totuși, mi-ar fi plăcut să aflăm mai multe despre mama lui Cir—subiectul ei a fost cam ambiguu.
Din punctul meu de vedere, TBNW este peste LITA (strict pe povestea dintre Rain și Phayu) datorită complexității sale. Există similarități—rolurile lui Boss sunt asemănătoare: băiat dintr-o familie bună, cu rezultate excelente, care dezvoltă o obsesie pentru un junior. La rândul lui, Noeul a interpretat de două ori un personaj plin de viață și naiv. Phayu i-a stricat mașina lui Rain pentru a se apropia de el și l-a ajutat să crească, în timp ce Cir a bătut la ușa lui Phu, mințindu-l că este iubitul său, pentru a crește el ca bărbat.
Aștept viitoarele proiecte ale celor doi, mai ales că Boss și Noeul au avut o reacție interesantă când au fost întrebați despre viitor. MAME evoluează de la poveste la poveste, iar actorii cresc odată cu ea. Noeul a avut o evoluție uriașă—de la scenele de tristețe și plâns, la cele de emoție și rușine, până la NC-uri. Iar Boss și-a îmbunătățit enorm abilitățile actoricești—privirile pierdute, teama, frica... le-am simțit până la capăt.
10/10 pentru serial pentru fetele care s-au ocupat de traducere, queens slayed