Love Is Better the Second Time Around / Dragostea e mai bună a doua oară (2024)

Acest serial m-a făcut să rostesc o frază ce nu am rostit-o prea des în viața asta : mi-ar fi plăcut ca acest BL să fie mai lung, s-a terminat prea brusc.
Am tânjit după încă câteva scene cu Miyata si Iwanaga, doi actori foarte bine aleși și cu o chimie fabuloasă. Mi se pare că producțiile japoneze sunt de multe ori hit or miss, fie jocul actoricesc pare cam neșlefuit, fie chimia dintre actori lasă de dorit. Scenele de intimitate au fost excepționale, și când zic intimitate nu mă refer doar la actul sexual în sine. Un exemplu, noaptea petrecută la onsen din episodul 3 : priviri pătimașe, microexpresii care au dat diferite nuanțe acelei scene, o încleștare de maxilar, pupile dilatate, prinderi ușoare de păr, modul în care se uitau unul în ochii celuilalt cu buzele ușor întredeschise... le-a ieșit o scenă senzuală dar neforțată, m-am simțit de parcă eu, ca spectator, chiar invadam intimitatea unui cuplu real. Scena din episodul 4, de la final...ceva de excepție. Modul în care iți aruncau priviri timide, zâmbetele lor ușor jenate dar în același timp parcă denotând o ușurate, în sfârșit sunt împreună și nu se mai opun sentimentelor lor. Un sărut ce începe printr-o atingere delicată a buzelor și se transformă într-un tăvălug de emoții ce erup ca un vulcan. Superb serial, sper să mai vedem niște japoneze făcute în acest stil.