Regizorul i-a dat destul de mult de furcă. Au mai trecut câteva zile până când Chase l-a întâlnit din nou pe Peter. Între timp, a avut un program încărcat, făcând tot ce a putut pentru a-și elibera o zi. Când a reușit în sfârșit să-și facă timp pentru Peter, a început să facă planuri pentru a-l petrece cum se cuvine.
Când i-a cerut sfatul Laurei, care avea un copil de aceeași vârstă, ea a aruncat instinctiv o privire pe fereastră. Lumea nu părea să se prăbușească. Confuză, dar sinceră, ea i-a oferit sfatul ei. Și, în sfârșit, a sosit ziua.
- Chase, ce ai la ochi?
Josh, care venise la conacul lui Chase așa cum se înțeleseseră, a deschis ochii mari în momentul în care l-a văzut și i-a privit fața din diferite unghiuri. Ruşinat, Chase a răspuns:
- Nu contează! N-am dormit prea mult.
- Nu pare aşa…
Ochii lui, injectați și roșii, trădeau clar lipsa de somn și oboseala. Glumind la început, Josh a adăugat curând cu o voce joasă și serioasă
- Nu te grăbi. Ai destul timp.
După ce a spus asta, a privit în jos. Peter, ca de obicei, se agăța de piciorul lui Josh.
Vorbind blând, Josh îl luă pe Peter de umeri și îl trase în față.
Azi, Peter purta pălăria îngustă de paie pe care mama lui i-o cumpărase cu o zi înainte, împreună cu o cămașă de marinar și pantaloni scurți. Când s-a uitat în oglindă în dimineața aceea, era încântat, spunând că arată ca un erou de desene animate pe care îl văzuse recent la televizor. Singurul lucru pe care îl avea în comun cu acel erou era pălăria de paie, dar Peter era atât de adorabil, încât Josh a fost de acord cu el de fiecare dată.
- Drăguț, nu-i așa?
Prezentându-l cu mândrie pe copil lui Chase, Josh i-a acoperit obrajii lui Peter cu sărutări. Obișnuit cu asta, Peter se zvârcolea, chicotind la gâdilături, dar nu se opunea manifestărilor deschise de afecțiune ale lui Josh. Chase îi privea în tăcere. După un sărut final pe buzele băiatului, Josh a ridicat capul. Privirea lui s-a întâlnit imediat cu cea a lui Chase.
- Peter.
Josh începu.
- Salută-l, îți amintești? El este domnul Chase Miller. L-ai cunoscut data trecută.
Peter a ridicat privirea, dar fața lui Chase era prea sus, iar pălăria băiatului era atât de mare încât, când a ridicat capul, i-a căzut peste nas. Zâmbind, Josh a dat pălăria înapoi pentru a lărgi câmpul vizual al lui Peter. Chase s-a așezat apoi pe un genunchi în fața lui Peter.
- Bună, Peter. Te simţi bine?
Vocea lui Chase era mai blândă decât de obicei, deși tremura ușor. Josh observă că era nervos, dar se prefăcu şi că nu vede. În schimb, îl îndepărtă încet pe Peter, care încerca să se agațe din nou de el, și vorbi cât se poate de natural.
- Peter, tati trebuie să meargă la muncă azi. Ai putea să-ți petreci ziua cu domnul Miller?
- Poftim?!
Băiatul se întoarse surprins spre Josh. Ochii lui mari, clar nepregătiți pentru asta, erau plini de confuzie și anxietate.
- Ți-am spus că vom merge la Disneyland.
Josh i-a șoptit repede o scuză lui Chase, apoi i-a vorbit din nou lui Peter.
- Se pare că Disneyland e închis azi, așa că hai să mergem la un alt parc de distracții. Tati va verifica care anume. Poți să aștepți cu domnul Miller între timp? Poți să faci asta?
- Păi…
Peter clipi de câteva ori, incapabil să răspundă imediat. Jucându-se nervos cu mâinile și balansându-se, își arăta clar anxietatea. Chase înghiți valul de panică. Dacă pierdea această șansă, s-ar fi putut să nu mai repare niciodată relația sa cu Peter. Chase nu voia să piardă nici măcar o singură zi cu el.
În acel moment, privirea lui Peter se îndreptă spre Chase. În clipa în care ochii lor se întâlni, băiatul tresări și se aruncă în brațele lui Josh. Chase simți un suspin urcând în piept; deci era același scenariu din nou, când brusc cuvintele lui Josh îi revin în minte:
"Nu-ți face griji. O să te placă. Pentru că...”
Chase nu auzise restul. Dar, cumva, simțea că știa ce urma să spună.
Să vedem.
Înghiți în sec și vorbi.
- Peter!
La auzul numelui său rostit cu blândețe, Chase văzu spatele băiatului tresărind de surprindere. Luptându-se cu dorința de a-l îmbrățișa, Chase continuă cu voce blândă:
- Azi am zi liberă, dar nu am cu cine să mă joc. Vrei să-mi ții companie?
Îndemnat cu blândețe, băiatul ezită o clipă, apoi întoarse cu grijă capul. Când privirile lor se întâlniară din nou, Chase nu rată momentul și zâmbi. Știa exact cum să zâmbească pentru a-l determina pe Josh să-și întoarcă ochii și să-l privească; dacă avea dreptate, Peter ar fi reacționat la fel. Și avea dreptate.
- Păi…
Peter se uită la Chase, cu fața relaxată de uimire, exact aceeași expresie pe care o avea uneori Josh. În clipa în care Chase îl văzu pe Peter uitându-se la el în felul acela, anxietatea lui dispăru și în locul ei se instală încrederea. Ridicând capul, incapabil să-și ascundă zâmbetul tot mai larg, Chase se uită în ochii lui Josh, care îl privea cu exact aceeași expresie ca Peter. Văzând pe cei doi, mare și mic, la fel de fascinați, Chase nu se putu abține să nu râdă cu voce tare. La auzul sunetului, Peter clipi și îi dădu drumul încet pantalonului lui Josh. Privirea lui, însă, rămase lipită de Chase. Observând schimbarea cu o clipă întârziere, Josh vorbi repede.
- Deci, Peter, ar fi bine? Să rămâi aici cu domnul Miller?
Peter a răspuns și abia apoi și-a îndreptat privirea înapoi spre Josh. Văzând obrajii lui rotunzi înroșindu-se, Josh nu s-a putut abține și l-a acoperit din nou cu sărutări.
─ ▪ ─
- A… Aici.
Auzind clopoțelul, Mark a ridicat privirea și a făcut cu mâna. Josh s-a îndreptat direct spre masa la care stăteau membrii. O chelneriță l-a urmat, a așezat un meniu laminat de o pagină și i-a zâmbit. Josh i-a răspuns zâmbind din obișnuință. După ce ea a plecat, Henry a luat cuvântul.
- Mic escroc, de câte ori trebuie să-ți spun să porți inel?!
Josh râsese mereu, dar acum era timpul să asculte. Amintindu-și cum Chase devenise gelos și furios după ce auzise că vorbise cu Laura, Josh a decis că ar trebui să-și stăpânească obiceiul de a zâmbi altor oameni. Dar hotărârea lui s-a năruit repede: când chelnerița a revenit să le ia comanda și s-a întors cu un zâmbet, el i-a zâmbit din nou.
Remușcările l-au lovit imediat și a suspinat, apoi a dat din cap.
- Aşa eram toată viaţa. Nu va fi ușor să mă schimb.
"Oare chiar este un obicei care trebuie schimbat?"
Era prima dată când se întreba asta; zâmbetul când întâlnea privirea cuiva îi venea natural.
- Păi, Henry nu zâmbește de fiecare dată când face contact vizual, așa că...
Privirea lui rătăcitoare se întâlni cu cea a lui Henry, în timp ce acesta lua o mușcătură mare din sandvișul său. Fără să zâmbească, Henry ridică inelul de pe degetul mâinii libere. Josh doar chicoti și își întoarse privirea.
- Ce mai fac toți? Am auzit că v-ați mutat cu toții din hotel.
La întrebarea lui Josh, Mark a luat o înghițitură de cafea și a răspuns:
- Ne-am mutat mai întâi la un motel. Nu puteam să rămânem acolo.
- Puteam să rămânem și nimeni nu ar fi observat, a mormăit Henry, iar Isaac a subliniat:
- Paznicii ar fi știut. Ei patrulează.
Henry l-a lovit puternic pe Isaac cu piciorul sub masă, fără să spună nimic. Seth l-a privit pe Isaac, care se ghemuise cu un șuierat, și a intervenit:
- Oricum, familia lui Mark vine în vizită și încă nu avem nimic programat în Cuba. Mă gândesc să iau o pauză. Poate o să călătoresc.
Așezat în fața unui ghid turistic despre Cuba, Seth a urmat privirea lui Josh și a adăugat calm:
- Să cumpărăm trabucuri.
- Nici măcar nu fumezi trabucuri, spuse Josh, iar Seth răspunse indiferent:
- Tocmai de aceea, ca să pot fuma unul în Cuba.
Era un plan vag, în cel mai bun caz. Josh a concluzionat că nu planificase nimic. Seth a schimbat repede subiectul.
- Dar tu? Te simţi bine?
- Probabil ai multe de pregătit. Dacă ai nevoie de ajutor... începu Mark, apoi își drese gâtul când Henry îi aruncă o privire. Isaac, care în sfârșit stătea drept, întrebă:
- Situaţia cu masca şi cupa era liniştită. Când e anunţul?
- Nu sunt sigur, a spus Josh, iar Seth a continuat:
- I-ai spus lui Peter? Cum a reacționat?
Toată lumea s-a animat la auzul acestor cuvinte. Membrii îl adorau pe Peter, pe care Josh îl crescuse singur, ca pe un nepot. Josh a răspuns deschis:
- I-am spus doar puțin. M-am gândit că ar fi mai bine să așteptăm până se apropie.
- Să se apropie mai mult? Cu tipul ăla?! Ah!
Isaac își închise gura, iar Josh continuă ca și cum nu ar fi auzit:
- Da. Încă e precaut.
- I-ai lăsat singuri? Pe Peter cu el?! a exclamat Mark.
Cunoscând prea bine temperamentul lui Chase, nu puteau să nu se simtă neliniștiți.
- Știe că acel copil e al lui, aşa e?
La întrebarea sceptică a lui Henry, Josh dădu din cap. Înțelegând, Isaac îl mustră ușor:
- Haide, ce fel de părinte își lovește propriul copil?
- Există părinți care nu o fac? a replicat Henry imediat, fără niciun pic de sarcasm. El credea sincer că părinții își lovesc copiii. Josh nu l-a corectat atunci, dar s-a gândit că, dacă Henry ar spune vreodată că vrea să se căsătorească și să aibă copii, ar trebui să aibă o discuție serioasă. Nu era singurul care gândea așa. Răsfoind broșura fără niciun motiv, Seth spuse:
- Încă nu-mi vine să cred. Angelicul Peter este fiul acelui demon.
El îl privi pe Josh și adăugă:
- Am văzut un articol în Marea Britanie despre o Omega care a rămas însărcinată și a născut fără un Alfa.
- Tu crezi tabloidele britanice? a râs Henry, dar Josh a răspuns cu naturalețe:
- Peter și cu mine suntem compatibili precum e C cu Omega.
Seth a ridicat repede mâna pentru a-l opri.
- Nu e nevoie să spui că voi doi aţi făcut sex împreună.
La obiecția lui, Josh a tăcut. S-a așternut din nou tăcerea, apoi Mark a luat cuvântul:
- Janet aduce copiii săptămâna viitoare. Plănuim să petrecem o săptămână la plajă. Voi ce faceți?
Au continuat să discute despre care plajă era mai potrivită pentru ce, ce era bun aici și ce nu era atât de grozav acolo, dacă să caute mai multe informații și așa mai departe. Ascultând pe jumătate și intervenind din când în când, Josh s-a gândit: "Sper că sunt bine."