Kazusa privea în tăcere, uimit, silueta lui care se îndepărta.
Îl supărase pe Zero, care încercase doar să-l protejeze.
De fapt, nu-i plăcea asta. Nu-i plăcea că Inukai îl apucase de mână și îi sărutase dosul palmei.
Dar, ca şi gazdă începătoare, nu putea pur și simplu să respingă avansurile unui client fidel.
Gestionarea relațiilor alătyri de clienți făcea parte din setul de abilități al unui gazde. Învățase asta de la gazdele mai experimentate.
Chiar și gazdele mai tinere, cu zece ani mai tinere decât el, creau cu abilitate o atmosferă romantică, oferind clienților un moment de fantezie.
Atunci și el ar trebui să poată face asta. Nu, trebuia să o facă.
Pentru că el credea că astfel va proteja locul prețios al lui Zero.
Prin ochii încețoșați de lacrimi, luminile de neon din centrul orașului păreau neclare. Kazusa își scoase ochelarii, șterse o lacrimă cu dosul degetului și își șopti încet cuvinte de încurajare.
– Bine… hai să ne întoarcem.
***
Deși insistase să nu i se acorde un tratament special, trasând o linie între el și Zero, Kazusa se simțea descurajat de fiecare dată când Zero păstra distanța. Era încântat când Zero îl îmbrățișase brusc în fața camerei lui Gazelle, doar pentru a se simți zdrobit când acea căldură dispăruse și Zero îl împinsese rece.
Totul mergea destul de bine. Dar când venea vorba de Zero, lucrurile nu mergeau niciodată așa cum spera el.
Cuvintele și acțiunile lui Zero îl derutau, iar el se străduia să-și controleze emoțiile.
În timp ce trecea prin aceste zile tulburătoare din punct de vedere emoțional, a doua căldură a lui Kazusa se apropia, ceea ce îi creștea tensiunea brusc.
Serval, mai experimentat, nu părea să fie deosebit de precaut. Dar, ca începător, el nu putea să ia lucrurile atât de ușor. Înțelegea că, dacă își folosea corect inhibitoarele, ar fi trecut fără probleme și că totul era în regulă atâta timp cât evita contactul cu Zero.
Dar poate că obiceiul de a lua în considerare toate riscurile posibile îi era înrădăcinat din fosta sa viață de medic.
Datele de început și de sfârșit ale primei sale călduri erau înregistrate în aplicația de calendar a smartphone-ului său. Conform acesteia, dacă lucrurile mergeau așa cum era de așteptat, căldura sa urma să înceapă mâine.
Unele persoane au intervale regulate sau neregulate între cicluri, în funcție de fiziologia și trăsăturile genetice.
Cu toate astea, deoarece avea o mutație unică, nu se putea baza pe modele familiare pentru predicții.
Deoarece prima lui căldură durase exact o săptămână, se aștepta să fie de tip regulat.
Totuși, nu-și putea permite să lase garda jos.
Ținând cont de potențialele dezacorduri, a luat o singură pastilă la ora 17:00, cu o zi înainte de data programată pentru începerea căldurilor. Poate din cauza acestei doze administrate în avans, a trecut o zi întreagă fără niciun simptom de călduri.
(Administrarea timpurie a medicamentului determină să fie dificil să anticipezi momentul în care începe efectiv căldura.)
Totuși, era prea nervos să aștepte până când începea, deoarece ar fi existat o întârziere până când inhibitorul își făcea efectul, riscând eliberarea de feromoni Omega între timp.
Gândul că acest lucru s-ar putea întâmpla în timpul turei sale de lucru era îngrozitor.
Serval spunea că, odată cu experiența, poți începe să simți când începe…
Azi, Inukai îl rezervase la ora 18:00. Și rezervase chiar și camera VIP. Era prima dată când Inukai mergea în camera VIP, deoarece nu rezervase niciodată o cameră privată pentru nicio altă gazdă.
Hotărât să nu facă nicio greșeală, Kazusa a luat a doua doză la 24 de ore după prima, la ora 17:00, cu o oră înainte de rezervarea de la ora 18:00 cu Inukai, asigurându-se că pilula va fi pe deplin eficientă. Pentru orice eventualitate, a pus două pilule de rezervă într-o cutie de pilule pe care a luat-o cu el.
La ora 17:00, s-a dus în salon, a ajutat personalul de la etaj cu pregătirile pentru deschidere, apoi s-a schimbat în spate. Anterior, se ducea în salon în hainele de zi cu zi, dar acum că primea rezervări, a urmat sfatul lui Serval de a se schimba în ținuta de salon – “costumul”, cum îi spuneau toți.
Ținuta din seara aceea era o cămașă și pantaloni aleși special de Serval, prima lui “ținută câștigătoare”.
Serval, un expert în camere VIP, îi sugerase să “depună de două ori mai mult efort decât de obicei” și pregătise ținuta special pentru seara aceasta. Potrivit lui, “a da tot ce ai mai bun în materie de stil este o modalitate de a arăta curtoazie unui client care s-a preocupat să rezerve o cameră privată”.
La 17:45, Kazusa s-a alăturat membrilor echipei – Serval, Zebra, Leopard, Crow, Lycaon și Fossa – în holul de la primul subsol pentru ședința de rutină.
Zero a început să le prezinte notele din noaptea precedentă și cazurile speciale pentru ziua respectivă.
– Oaspeții de azi: șase pentru prima tură – dintre care unul va folosi camera VIP. Alți șase pentru a doua tură, în total doisprezece. Lemur va folosi camera VIP pentru prima dată.
Fără să-l privească, Zero a făcut acest anunț. Serval a aplaudat și l-a felicitat cu un “Felicitări!”. Brațul său stâng se vindecase complet, așa că nu avea nicio problemă să aplaude.
– E uimitor! Mai întâi un client obișnuit, iar acum asta!
Zebra și Giraffe au aplaudat și ele, iar Leopard a fluierat ascuțit. Atmosfera era de sărbătoare, deși unii dintre gazde păreau indiferenți. În timp ce Crow rămânea la fel de detașat ca întotdeauna, Lycaon și Fossa păreau nemulțumiți. Lycaon, în special, i-a aruncat o privire furioasă.
Gazdele nu erau doar colegi, ci și rivali care se luptau pentru clienți, așa că şi Kazusa putea înțelege sentimentele lui Lycaon și ale celorlalți.
(Dar, mai important…)
De la marginea rândului din față, Kazusa îl privi suspicios pe bărbatul înalt care stătea în fața tuturor. Ca de obicei, ținuta lui complet neagră îi sublinia frumusețea izbitoare și sălbatică.
– În seara aceasta, să ne propunem să oferim un serviciu atent și sincer, astfel încât oaspeții noștri să se poată bucura de un moment ieșit din comun. Asta e tot. Puteți pleca.
În cele din urmă, nu a făcut nici măcar o dată contact vizual cu Zero, nici măcar în timpul obișnuitelor remarci de încheiere.
În timp ce Zero se îndrepta spre birou, Kazusa îl privi cu dor până când Serval îi vorbi.
– Hei, Sensei! Costumul ăsta arată grozav, până la urmă. Simplu, dar cu un strop de eleganță – ți se potrivește foarte bine.
– Bine.
– Poftim?! De ce ești atât de abătut?
Comentariul lui Serval îl făcu pe Kazusa să realizeze cât de descurajat era.
(Deci… speram să se întâmple asta.)
În adâncul sufletului, sperase în secret că Zero îl va lăuda pentru că rezervase camera VIP.
Simțindu-se ca un copil care dorește aprobarea profesorului său, era dezamăgit că dorința lui prostească nu s-a împlinit.
Pentru a ieși din această spirală descendentă, și-a dat palme peste obraji cu ambele mâini.
– O, ești entuziasmat! Bucură-te de prima ta cameră VIP!
Serval, interpretând greșit gestul lui, i-a dat o palmă pe umăr. Kazusa a răspuns:
– Mulțumesc. Rezistă şi tu!