Atenţionare: 🔞
— Mm...
Am mormăit în somn și m-am întors, căutând căldura.
Am zâmbit fără să vreau când brațele lui s-au strâns în jurul meu, iar conștiința a început să-mi revină treptat.
Am încercat să deschid ochii, dar pleoapele îmi erau incredibil de grele.
Mi-am amintit cât am plâns cu o zi înainte și m-am simțit puțin ruşinat.
Atunci am simțit un sărut pe buze.
— Te-ai trezit?
Vocea lui blândă m-a determinat să dau din cap.
— Nu reușesc să deschid ochii.
L-am auzit râzând încet lângă urechea mea.
Cât era ceasul?
Probabil avea de lucru.
Oare era bine să stea aici?
Ușurarea și grija s-au amestecat în mine, până când a vorbit de parcă mi-ar fi citit gândurile.
— Este încă devreme. Vrei să ne spălăm împreună?
Nici n-am apucat să răspund, că a chemat un servitor și a poruncit să fie pregătită baia.
Mi-am îngropat fața în pieptul lui și am mormăit:
— Nu vreau să mă ridic.
— Nici eu.
A râs, apoi a oftat deasupra capului meu.
— Mi-aș dori să putem sta așa toată ziua.
— Atunci să stăm.
Am bombănit înainte să-mi dau seama ce spun.
Și-a lipit fruntea de a mea și mi-a zâmbit amar.
— Am descoperit că există lucruri pe care nici eu nu le pot face.
A făcut o scurtă pauză.
— Ieri ai plâns și n-am putut face nimic.
— Acum mă simt bine.
L-am privit.
— M-am liniștit. Chiar mă simt bine.
Somnul mi-a limpezit mintea.
Încă simțeam amărăciune când mă gândeam la bărbatul acela, dar nu am mai crezut că sacrificiul tatălui meu era lipsit de sens.
Și nici nu am crezut că tata a regretat că l-a salvat.
Când servitorul a terminat de pregătit baia, Asgail m-a dus în brațe până acolo.
Am intrat cuminte în cadă și, pentru o clipă, mi-a revenit o amintire ciudată despre ultima dată când eram în locul acela.
— Ce este?
M-a întrebat și și-a trecut brațele în jurul taliei mele, din spate.
Am simțit apa fierbinte în jurul trupului și am răspuns:
— Doar... mi-am amintit de trecut.
A tăcut, de parcă și el şi-a amintit.
Apoi a oftat din nou.
— Am dat-o în bară și atunci, aşa e?
M-am întors puțin spre el.
Mă privea cu o expresie amară.
M-am apropiat și l-am sărutat încet.
— De acum înainte o să ne descurcăm mai bine, aşa e?
Am spus-o aproape în glumă.
El însă m-a privit foarte serios.
— O să fie suficient?
Am dat din cap.
— Da. Este suficient.
M-am ridicat puțin și m-am întors spre el.
Mi-am trecut un braț peste umărul lui și am închis ochii.
Asgail m-a prins de talie și m-a sărutat.
Doar atât îmi era de ajuns.
Să fim împreună.
Atât de mult îmi era de ajuns.
Căldura din mine a început însă să crească.
Apa era fierbinte, iar excitația lui se apăsa între noi.
Rușinat, am șoptit când buzele ni s-au despărțit:
— Dacă se mai mărește... o să-mi fie greu să te primesc.
Am simțit cum reacția lui s-a intensificat.
Chipul lui Asgail s-a înroșit, și nu doar de la aburi.
M-am lipit mai mult de el și mi-am ridicat ușor șoldurile.
M-a privit în ochi.
Cu un braț mă ținea, iar cu cealaltă mână s-a ghidat spre mine.
— Ah...
Mi-a scăpat un geamăt când am simțit presiunea și am închis ochii.
În apa caldă, simpla atingere îmi trimitea fiori prin tot trupul.
Simțindu-mă tremurând, Asgail m-a întrebat:
— Yohan... ești pregătit?
— Mm...
Nu eram sigur, dar trupul meu părea să răspundă singur.
Ținându-mă strâns, Asgail a pătruns încet în mine.
Mi s-a tăiat respirația când senzația de plenitudine a crescut treptat.
Inima îmi bătea nebunește.
Era ciudat.
De ce mi se părea atât de diferit acum?
Amețit, mi-am lăsat capul pe spate.
Respirația lui s-a îngreunat.
Parfumul dulce m-a învăluit, iar feromonii mei au început să se reverse fără să-i mai pot controla.
În aburul băii, căldura dintre noi devenea tot mai intensă.
Mi-am prins brațele în jurul gâtului lui și mi-am mișcat ușor șoldurile.
Respirațiile noastre s-au amestecat.
— Ah!
Deodată, Asgail m-a ridicat de talie și m-a coborât din nou peste el, mult mai adânc.
M-am agățat instinctiv de el cu picioarele.
Fără să se desprindă de mine, m-a scos din cadă și a mers câțiva pași.
— Ah... Aah...
Fiecare mișcare îmi tăia respirația.
Asgail m-a ținut strâns și s-a lăsat în genunchi pe podeaua băii, păstrându-mă lipit de el.
Mi-am ascuns fața lângă gâtul lui, tremurând.
— Yohan.
Vocea lui era răgușită.
— Pot să mă măresc și mai mult?
N-am reușit să răspund.
Nici el n-a mai așteptat.
Am simțit presiunea crescând în mine și mi s-a strâns abdomenul.
— Aah...
Asgail a început să se miște, iar eu m-am agățat de el.
— Yohan...
Mi-a rostit numele printre respirații grele.
— Omega al meu...
M-a ținut atât de strâns, încât nu puteam face altceva decât să mă las purtat de ritmul lui.
Feromonii ni se amestecau în aer, dulci și amețitori.
Când mișcările lui au devenit mai grăbite, mi-am îngropat degetele în umerii lui.
Am simțit cum trupul lui s-a încordat.
Când s-a eliberat în mine, parfumul lui dulce a devenit copleșitor.
În clipa următoare, mi-am pierdut cunoștința.
Când m-am trezit, era deja după-amiază.
Probabil din cauza nopții aproape nedormite, am dormit foarte adânc.
M-am ridicat repede, dar camera era goală.
"Desigur. Asgail trebuie să..."
Singurătatea a început să se strecoare din nou în mine.
Am clătinat din cap.
Era necesar să-mi amintesc propriile cuvinte.
Să fim împreună îmi era de ajuns.
Nu era nevoie să cer mai mult.
"Pot să-l iubesc în întregime."
M-am înroșit când mi-am amintit dimineața.
Ce rușinos.
Primul lucru la care m-am gândit imediat după ce m-am trezit era tocmai asta.
Gâtul mă ustura puțin după cât am gemut.
Poate ar fi trebuit să cer supă.
Am ezitat și am întins mâna spre șnurul de lângă pat.
Atunci am tresărit.
"Maysa trebuia să vină azi."
Și eu am uitat complet să pregătesc o cameră pentru Rikal, perechea lui și pui.
Dacă îi spuneam lui Asgail că am sărit peste micul dejun, urma să-și facă griji.
Așa că am cerut pâine și supă, am mâncat, apoi am ieșit.
Soarele începuse deja să coboare.
Ochii mei se obișnuiseră ceva mai mult cu lumina, dar tot am mers pe la umbră.
Am ajuns la biroul lui Asgail.
Era din nou într-o ședință.
Am urmat coridorul cunoscut și am pornit spre sala de consiliu.
Aș fi putut să-l aștept în birou.
Dar voiam să-l văd cât mai repede.
M-am gândit și la Rikal.
Poate era mai bine să nu-l aduc imediat lângă Asgail și să-l las să se obișnuiască treptat.
Rikal avea acum și pui.
Poate s-a schimbat.
Pe vremuri m-a avut doar pe mine și probabil se simțea ușor amenințat.
Dar existau anumite persoane pe care le ura în mod deosebit.
Am mormăit fără să vreau.
Acum că m-am gândit mai bine, exista aproape un tipar.
Pe cine nu plăcea Rikal?
Chiar dacă nu arăta întotdeauna la fel de limpede, îi displăceau...
Asgail.
Zahara.
Unchiul meu.
Ghurab.
Enumerându-i, am simțit o neliniște ciudată.
Niciunul nu era cu adevărat bun cu mine.
Sigur, Asgail nu-și amintea de mine la început.
Dar Zahara a avut grijă de Rikal în locul meu și totuși el a urât-o.
Acum Kamar mă iubea atât de mult.
Atunci de ce?
Am clătinat din cap.
"Probabil e o coincidență."
Rikal era doar un motan.
Era absurd să caut un sens atât de mare în asemenea lucruri.
Mi-am grăbit pașii.
Abia așteptam să-l văd.
Când m-am apropiat de sala de consiliu, am simțit că ceva nu era bine.
Gărzile, inclusiv Daiyv, nu erau acolo.
"Oare Asgail nu este aici?"
Chiar era foarte ocupat.
Am grăbit pasul, hotărât să-l întreb pe servitorul de la ușă unde îl puteam găsi.
— Scuză-mă...
Tocmai m-am apropiat când ușa s-a deschis.
Un bărbat a ieșit cu pași rapizi.
Surprins, m-am retras.
Cei aflați în spatele lui și-au întors și ei privirile spre mine.
— Tu ești...
Bărbatul din față a început să întrebe.
Servitorul a răspuns în locul meu:
— Este Omega Alteței Sale.
— Ah. Înțeleg.
A vorbit scurt, apoi m-a măsurat din nou din priviri.
— Un Omega, așadar.
Am încremenit sub disprețul din ochii lui.