- El e cel mai tânăr dintre noi, Bliss. Bliss, ar trebui să saluți.
În ciuda curățării de urgență, pe fața lui mai rămăseseră încă urme slabe de ciocolată neagră. Bliss i-a salutat vesel.
- Bună. Eu sunt Bliss Miller.
- O, Doamne, ce adorabil.
Ducesa a răspuns imediat. Zâmbind larg, i-a privit atent fața.
- Bună. Eu sunt Elizabeth Strickland. Mă bucur să te cunosc.
Apoi i-a examinat ochiul încă umflat lui Bliss și l-a întrebat îngrijorată:
- Ochiul tău e bine? Vânătaia aia pare gravă. Cred că te-a durut foarte tare.
La auzul cuvintelor ei blânde, Bliss și-a umflat pieptul cu mândrie și a răspuns:
- E în regulă. Sunt băiat!
Ducesa clipi surprinsă, apoi zâmbi și dădu din cap.
- Ce minunat. Atunci, desigur, asta nu e nimic. Pentru că ești băiat.
La auzul acestor cuvinte, atât ducele, cât și Ashley au râs cu voce tare. În această atmosferă armonioasă, însă, Koi se gândea la cu totul altceva. Odată ce oaspeții vor pleca, îl va certa dur pe Bliss. Ashley, desigur, se gândea la același lucru.
Necunoscând deloc gândurile lor, Bliss îi zâmbi lui Cassian. Cassian îi răspunse la zâmbet fără să se gândească prea mult, neputând să-și imagineze soarta care îl aștepta.
- Ăăă, ducesă.
Bliss a vorbit cu voce entuziastă. Ținând ochii ațintiți asupra lui Cassian, a aruncat o bombă.
- Pot să mă mai joc puțin cu Cassian? Vreau să ne dăm împreună în carusel!
La această declarație imprevizibilă, toți au rămas cu ochii mari. Cel mai surprins și agitat dintre toți era, desigur, chiar Cassian.
Ce tot spune micuțul ăsta?
- Să te joci cu Cassian? Ce vrei să spui?
Deoarece Cassian era prea uimit ca să poată vorbi, ducele a întrebat în locul lui. Bliss l-a privit d și a răspuns firesc:
- Eu și Cassian am devenit prieteni. Așa că vreau să mă dau în carusel cu el. E în regulă?
- Ah…
Un suspin de neîncredere îi scăpă lui Cassian. Ce e asta? Abia atunci își dădu seama de ce Bliss îl urmărise cu atâta sârguință până aici. Pe scurt, a venit să le ceară părinților permisiunea să se joace cu noul său prieten.
De parcă faptul că şi Cassian era aproape adult nu însemna absolut nimic.
Chiar și după ce a deslușit intențiile micului intrigant îndrăzneț, era prea târziu. Văzându-i pe duce și pe ducesă râzând din toată inima, complet fermecați de chipul adorabil al copilului, Cassian a devenit convins de viitorul său sumbru.
- Serios? Mă bucur că te-ai împrietenit cu fiul meu. Ai carusel?
- Da, în grădină. Sunt ale mele.
La întrebarea amabilă a ducelui, Bliss dădu din cap și adăugă mândru:
- Cassian e prietenul meu, așa că o să-l las să se dea în ele în mod special. Te rog, lasă-ne să ne jucăm împreună.
Asta e de rău. La cererea repetată, Cassian încercă în grabă să intervină.
- O clipă. Mi s-a spus că mă căutați. Nu aveați ceva de discutat? a întrebat el politicos, cu un zâmbet stăpânit, în timp ce, în sinea lui, țipa la duce.
Spune că ai ceva de discutat. Chiar acum!
Joaca alături de copil era doar un capriciu de moment. Dacă ar fi știut că va ajunge să fie desemnat ca dădacă, l-ar fi ignorat pe copil chiar dacă borcanul i s-ar fi spart în cap.
Nu, ar fi prevenit accidentul.
Cassian se corectă, dar concluzia era aceeași. Nu dorea sub nicio formă această situație.
Însă, neștiind nimic despre sentimentele lui disperate, de data asta a răspuns ducesa.
- Nu, te-am chemat pentru că ne temeam că s-ar putea să rătăcești prin casă. Du-te și distrează-te.
Nu sunt un copil.
Cassian era pe punctul de a refuza politicos, dar înainte să apuce să spună ceva, ducele izbucni în râs și dădu din cap.
- Da, fă așa. Cassian, ai auzit-o. Du-te.
- Aș prefera să mă odihnesc aici.
Cassian a încercat să se opună cu un zâmbet. Și-a exprimat refuzul în mod indirect, dar ducele nu l-a acceptat.
- Oricum te plictisești. Nu ai nimic de făcut și probabil te-ai săturat de asta, așa că du-te și joacă-te cu noul tău prieten.
Nu sunt de acord cu asta.
Cassian protestă în sinea lui și încercă din nou.
- Nu-mi plac prea mult plimbările alături de cai...
- E în regulă, Cassian. Odată ce te vei da în ele, o să-ți placă!
Micuțul de lângă el interveni fără să-și dea seama de atmosfera din încăpere. Tocmai când Cassian simți nevoia să-l apuce și să-l scuture, ducesa interveni.
- Da, Cassian. Du-te. Putem aștepta cât e nevoie, așa că nu-ți face griji.
- Eu...
Era pe punctul de a spune din nou "las-o baltă”, dar nu mai era posibil. Văzând patru perechi de ochi ațintiți asupra lui, Cassian nu a putut decât să deschidă și să închidă gura înainte de a răspunde în cele din urmă:
- Bine.
În cele din urmă, cu fața palidă, era practic alungat pe coridor alături de micuțul neastâmpărat.
- Haide, Cassian!
Bliss își întinse mâna plin de înflăcărare. Oricât de tare și-ar fi întins brațul, mâna lui Cassian atârna mult prea sus deasupra lui, ceea ce determina ca gestul să fie destul de inutil. Chiar și așa, copilul zâmbea larg și se străduia din răsputeri să se întindă și să-i prindă mâna. La această priveliște, Cassian și-a pierdut în sfârșit răbdarea.
- Câți ani ai? a întrebat el cu dinții strânși.
Bliss a răspuns calm:
- Șase. Tu?
- Am aproape optsprezece ani, Bliss.
Având grijă ca adulții din cameră să nu-l audă, Cassian își coborî vocea cât mai mult posibil și adăugă:
- Asta înseamnă că sunt adult. Am crescut.
Dorea să spună că nu mai avea vârsta potrivită pentru a se da în atracțiile pentru copii, dar, desigur, asta nu a avut niciun efect asupra lui Bliss.
- Nu-i nimic. Chiar dacă ești puțin cam mare, nu mă deranjează.
Nu, mie îmi pasă. Foarte mult.
Văzând cum Bliss zâmbea larg și îi mângâia încurajator piciorul, Cassian s-a gândit la asta. Dar, în ciuda expresiei sale ciudate, Bliss continua să vorbească.
- Caruselul? Și Tata și Tati se dau în el. Poți şi tu.
De parcă asta nu era de ajuns, el a adăugat:
- Am primit permisiunea de la Tatăl și Mama ta, așa că e în regulă. Hai să mergem!
Am depășit de mult vârsta la care aveam nevoie de permisiunea părinților ca să mă dau în ceva.
Cassian voia să strige, dar era imposibil. Când acesta tot nu-i luă mâna, Bliss sări în cele din urmă și o apucă. Tracțiunea bruscă îl determină pe Cassian să se clatine în față, iar când Bliss ateriză cu un zgomot surd, spuse:
- Ai încredere în mine. O să fie foarte distractiv!
Apoi a început să alerge de unul singur. În cele din urmă, Cassian n-a avut de ales decât să fie dus stângaci pe coridor, cu o mână prinsă în strânsoarea cuiva care ar fi putut la fel de bine să aibă un sfert din mărimea lui.
Atracțiile instalate în spatele proprietății erau pur și simplu uimitoare. Începând cu un roller coaster, mai erau un tobogan cu apă, un carusel, o corabie de pirați, un turn de cădere liberă și multe altele. Părea să conțină orice fel de atracție imaginabilă.
Problema era că toate erau concepute pentru copii.
- Haide, Cassian. Urcă-te.
Înainte ca el să apuce măcar să găsească un răspuns la întrebarea fundamentală de ce erau construite astfel de lucruri pe o proprietate privată, Bliss se urcase deja pe o corabie de pirați care nici măcar nu-i ajungea lui Cassian până la talie. Arătând fericit spre capătul opus, îi făcu semn să se așeze. Văzându-l cum își fixa meticulos centura de siguranță pe o corabie de pirați atât de ridicol de mică și de neimpresionantă, Cassian se simți și mai confuz.
- Nu, mulțumesc.
- Nu trebuie să fii timid! Așează-te, repede.
Deși făcu un gest cu mâna, Bliss continuă să strige și să arate spre scaunul din fața lui. Cassian, însă, a rămas pe poziție.
- Bliss, uite. Sunt atât de mare. Cum aș putea să mă urc pe ceva atât de mic?
Era un motiv pe care majoritatea oamenilor, inclusiv Cassian, l-ar fi considerat perfect rezonabil. Din păcate, Bliss nu făcea parte din acea majoritate.
- E în regulă! Tata e mai mare decât tine și stă acolo fără probleme!
Privind în jos spre scaunul rezervat pentru el, fața lui Cassian a devenit complet palidă.