- Eu... eu? a întrebat Bliss cu voce tare, fața lui fiind palidă, dar Penelope a dat din nou din cap și a răspuns: - Da.
Doamne, cred că am înnebunit! Cum am putut să-i fac așa ceva dușmanului meu?! Bliss era îngrozit, dar interesul lui Penelope era cu totul altul.
- Și totuși, acel conte atât de sensibil a adormit buștean, complet nepăsător față de lumea din jur. Îți dai seama cât de incredibil este asta?!
Oare?
Chiar și în starea lui de șoc, Bliss a înclinat capul. Nu doarme toată lumea, de obicei, indiferent de ce se întâmplă sau de ce sunete aud când sunt adormiți? Pentru el nu avea niciun sens, dar văzând cât de fericită era Penelope, părea să fie un moment important.
Probabil așa e pentru oamenii care suferă de insomnie.
Deoarece Bliss era genul de om care nu putea înțelege niciodată expresia "nu pot să dorm", nu avea de ales decât să accepte situația și să meargă mai departe. Oricum, asta nu era ceea ce conta în acel moment. Nefiind genul care să se gândească prea mult la lucruri, el s-a întors imediat la realitate.
- Deci, concluzia este că planul nostru avansează foarte bine, nu-i așa?
La întrebarea lui Bliss, Penelope dădu din nou din cap fericită, spunând:
- Aşa e.
Dar asta nu era tot.
- Nu doar că merge bine. E mai mult decât atât! O, Doamne, Bliss!
Înainte de a continua, părea incapabilă să-și stăpânească fericirea; și-a așezat ambele mâini pe piept și a tras aer adânc. Tocmai când el începea să se încordeze în sinea lui, întrebându-se ce naiba urma să spună, Penelope a expirat lung și l-a privit pe Bliss cu ochi sclipitori. Apoi, a spus o bombă.
- Cred că şi contele s-a îndrăgostit de Bliss la prima vedere!
- Aaah!
De data asta, un țipăt puternic i-a scăpă de pe buze.
─ ▫ ─
Doamne, Penelope. Cred că a înnebunit!
Nenumărate gânduri îi treceau prin minte lui Bliss. El credea că şi-a întâlnit în sfârșit sufletul pereche, dar s-au întâlnit prea târziu. Dacă s-ar fi întâlnit cu un an - nu, cu șase luni - mai devreme. Nu, ar fi trebuit să o urmărească în clipa în care își amintea de Cassian!
Ar putea exista vreo tragedie mai mare decât asta? Pentru o clipă, a simțit o furnicătură în nas și lacrimile i-au umplut ochii.
- Penelopeee...
În timp ce i-a strigat numele cu lacrimi în ochi, Penelope l-a îmbrățișat cu tandrețe.
- Da, știu. O, ești atât de sensibil.
Bliss şi-a șters nasul la atingerea mâinii ei care îi mângâia spatele și a deschis gura. Tocmai când era pe punctul de a sugera să meargă imediat la spital, Penelope s-a îndepărtat brusc, având sclipiri în ochi.
- Acum, asta e partea importantă. Contele nu e deloc un adversar ușor de învins. Așa că, de acum încolo, e nevoie să acționezi foarte, foarte delicat, foarte, foarte atent...
Bliss o privi pe Penelope, care continua să vorbească fericită, cu o privire plină de îndoială. Vorbește serios? Doar nu a devenit senilă!
- Ăăă, Penelope.
- Da, da.
Către Penelope, care a răspuns parcă ar fi cântat, Bliss i-a vorbit cu o expresie încă plină de suspiciuni.
- Chiar crezi că şi Contele s-a îndrăgostit de mine la prima vedere? Sincer?
- Desigur. Nu ai încredere în mine?
Penelope se încruntă și își încrucișă brațele. Văzând asta, inima lui Bliss a început să aibă îndoieli. Da, nu se poate ca Penelope să se înșele. Sau așa credea el, dar…
- Dar contele nu părea să mă placă deloc…
Oare nu se purta doar morocănos? Amintindu-și evenimentele de aseară, Bliss a făcut inconștient o mutriță, iar Penelope și-a acoperit gura cu o mână și a chicotit.
- Bliss, sunt încă atât de multe lucruri pe care nu le știi. Ei bine, presupun că e firesc, având în vedere că ești la o vârstă la care ai multe de învățat.
- Poftim?!
Ce naiba dorea să spună? Către Bliss, care doar clipea, Penelope i-a spus cu un zâmbet larg pe buze.
- Vezi tu, asta e "etapa negării", un element esențial pentru protagoniștii unei povești de dragoste.
- Etapa negării?
Când Bliss i-a repetat inconștient cuvintele, Penelope dădu din cap convingător.
- Aşa e! Gândește-te, Bliss. Gândește-te la numeroasele seriale pe care le-ai urmărit. Care este următorul lucru pe care îl face un protagonist după ce se îndrăgostește la prima vedere?
- Hmm…
În timp ce Bliss strângea ochii și încerca să-şi amintească, Penelope a strigat:
- Să te iubesc e ca un război!
- Ah!
În clipa în care a auzit titlul serialului, Bliss și-a dat seama. Penelope a zâmbit apoi satisfăcută și a spus:
- Da, acela este.
Exact, așa este. În serialul acela, protagonistul se îndrăgostește la prima vedere, dar nu recunoaște asta decât abia în episodul 70.
- Credeam că au făcut asta doar ca să mărească numărul de episoade.
- O, nu e aşa. Deloc.
Penelope a dat din cap cu o expresie severă.
- Serialele sunt rezultatul unei cercetări foarte aprofundate a psihologiei umane. Prin urmare, ele reflectă în mod natural realitatea.
- Înțeleg.
Abia atunci Bliss a crezut pe deplin cuvintele lui Penelope. Mai mult, simțindu-se vinovat că s-a îndoit de starea ei mentală, a vorbit cu prudență.
- Deci, contele s-a îndrăgostit de mine la prima vedere, dar, pentru că în prezent neagă acest lucru, se poartă urât cu mine...
- Aşa e! Așa cum m-am așteptat de la Bliss, asta e. Știam că vei deduce bine. Bravo, bravo.
În timp ce Penelope îl copleșea din nou cu laude, colțurile buzelor lui Bliss s-au ridicat de mândrie. Așa cum m-am așteptat de la sufletul meu pereche, Penelope. Ochii mei nu s-au înșelat.
- Cass... adică, contele cu siguranță nu m-a recunoscut, nu-i așa?
La întrebarea înflăcărată a lui Bliss, Penelope a dat din cap energic încă o dată.
- Desigur. Ai încredere în mine, Bliss. Contele nu știe absolut nimic. Absolut nimic!
- Ha, ha…
Bliss şi-a acoperit gura cu ambele mâini și a chicotit. Desigur, așa stau lucrurile. Penelope și cu mine e nevoie să acționăm cu mare atenție. Cât de surprins va fi când îmi voi dezvălui identitatea mai târziu? S-ar putea chiar să leșine. Aşa-i trebuie! Cu un zâmbet larg și satisfăcut, a întrebat:
- Ce ar trebui să facem în continuare? Ce ar fi cel mai bine?
Putea să lase totul în seama lui Penelope. În timp ce o privea cu mare nerăbdare, ea s-a bătut cu încredere în piept.
- Ai încredere în mine.
Apoi, cu o sclipire ambițioasă în ochi, a declarat:
- Îl voi determina pe conte să-și recunoască sentimentele cât mai curând posibil!
Un suspin adânc îi scăpă de pe buze când conacul apăru în depărtare. Cassian privi proprietatea cu sentimente contradictorii. De obicei, pe la ora asta, oboseala zilei îl copleșea și îl lăsa epuizat, dar azi era altfel. Poate pentru că s-a odihnit bine, s-a simțit în formă toată ziua, dar în clipa în care a văzut conacul, începu capul să-l doară. Desigur, nu putea fi decât o singură cauză.
Acel micuț neastâmpărat.
Cassian a închis ochii și a scrâșnit din dinți. Chiar datorită acelui puști a reușit să doarmă atât de profund?
Cu siguranță, era o coincidență.
Dar ca insomnia care a durat aproape zece ani să dispară tocmai ieri... era prea mult ca să fie o coincidență.
- E o coincidență, o coincidență.
În timp ce a ajuns la această concluzie, parcă încercând să-și spele creierul, mașina a încetinit treptat. Cassian s-a uitat la Penelope, care stătea în fața intrării în conac, și a mormăit din nou în șoaptă:
- Trebuie să fie o coincidență.
Imediat ce mașina s-a oprit, Penelope s-a grăbit să deschidă ușa, întâmpinându-l cu un zâmbet larg.
- Bine ați revenit, conte.
Cassian îi aruncă o privire fugară, dar își îndreptă imediat privirea înainte și începu să înainteze cu pași mari. Penelope l-a ajuns repede din urmă și i-a spus:
"Conte, ai luat cina, nu-i așa? Am pregătit totul ca să te poți culca imediat; ce părere ai despre asta?
Se apropia deja miezul nopții. Cassian a răspuns fără măcar să se uite în direcția ei.
- Bine, atunci. Du-te și odihnește-te.
- Da, am înțeles. Vă rog să vă odihniți bine, conte.
Penelope a răspuns de parcă ar fi așteptat asta, apoi s-a întors imediat și a plecat. În timp ce urca scările, Cassian se opri pentru o clipă, nedumerit, și s-a uitat după ea. Ce e cu mersul acela fericit?
Avea un presentiment sumbru, dar nu-i venea nimic concret în minte. Cassian clătină din cap și își reluă mersul pe scări. Castelul era cufundat în tăcere. Păși cu pași mari pe holul liniștit, unde răsuna doar ecoul propriilor pași. Gândindu-se că ar trebui să se spele și să adoarmă repede, Cassian apucă mânerul ușii și l-a întors. Când privi în cameră fără să se gândească...
Ce naiba…
Pentru o clipă, a rămas încremenit, cu gura căscată de uimire. Perdelele, canapeaua, patul, baldachinul, chiar și pereții. Într-o cameră complet în roz, Bliss stătea în fața patului, îmbrăcat într-o pijama albastru deschis.