Bliss, care până atunci a stat în tăcere așteptându-l pe majordom, a scos în cele din urmă un suspin în timp ce admira interiorul castelului despre care se spunea că are peste trei sute de ani. Poate datorită priceperii majordomului experimentat, fiecare colț pe care îl privea era impecabil de curat și perfect aranjat, fără niciun fir de praf la vedere. Perdelele erau toate strânse la aceeași înălțime, dezvăluind ferestrele în proporții uniforme, iar pe pereți atârnau rame de diferite dimensiuni într-un model neregulat, dar armonios — deși câteva dintre ele erau goale.
Oare intenționează să le înlocuiască şi cu alte tablouri?
Gândindu-se că și acele rame și tablouri probabil purtau greutatea unor ani îndelungați, şi-a întors capul cu admirație — și atunci îl văzu.
Deasupra șemineului, ocupând aproape un perete întreg, atârna un portret enorm. Ochii lui Bliss se măriră, iar el încremeni pe loc.
Cassian Strickland.
Era chiar el. Stăpânul acestei proprietăți. Motivul pentru care Bliss a venit în Anglia. Dușmanul familiei sale.
Bărbatul, cu părul aproape negru pieptănat îngrijit pe spate, stătea cu fața înainte, cu o mână sprijinită pe un baston și cealaltă așezată la talie. Era postura clasică a vechii nobilimi, însă costumul din trei piese și ochelarii moderni pe care îi purta dădeau imaginii un aer surprinzător de contemporan. Cumva, asta nu determina decât să-i se pară lui Bliss că aroganța lui era și mai puternică.
Și ce, vrea să spună că e încă un nobil chiar și în zilele noastre?
Bliss a scrâșnit din dinți și s-a pregătit să arunce un cartof. Dar chiar când a ridicat pumnul, ușa salonului s-a deschis brusc și a apărut o femeie în vârstă.
Ochii ei se lărgiră de surprindere când se uită la fața lui Bliss — apoi la pumnul strâns pe care îl ținea, de parcă ar fi întrebat în tăcere ce naiba era pe cale să facă. Citindu-i perfect gândurile, Bliss își ridică încet cealaltă mână și le împreună.
- Bună ziua, doamnă. Sunt Blair Carlton. Am venit pentru interviul de angajare la . Mă bucur să vă cunosc.
Cu ambele mâini strânse cu putere, ca și cum s-ar fi rugat, îi zâmbi larg.
- Aștept cu nerăbdare să lucrez cu dumneavoastră.
O tăcere neplăcută era între ei.
Salonul era întruchiparea liniștii.
Penelope, cea care administra casa contelui — mereu stând dreaptă ca o baghetă, examinându-i mereu pe ceilalți cu ochi pătrunzători — a turnat ceaiul pe care l-a adus personal și a așezat ceșcuța în fața lui Bliss.
Mișcările ei erau reținute, fără niciun gest inutil. Chiar și felul minimalist în care se purta avea o eleganță atât de rafinată, încât aproape părea să fie ea însăși stăpâna conacului. Desigur, își cunoștea poziția cu o claritate rece. Rolul ei era pur și simplu acela de a întreține casa pentru stăpânul ei și de a fi un înlocuitor temporar până la venirea adevăratului stăpân al casei. Niciodată nu s-a abătut de la această înțelegere.
Păstrându-și comportamentul meticulos de administrator, Penelope examină documentele în detaliu înainte de a-și ridica privirea rece spre băiatul așezat în fața ei.
- Optsprezece ani? Serios?
La întrebarea plină de suspiciune, băiatul cu părul roșcat a răspuns cu înflăcărare.
- Da, optsprezece!
De fapt, șaptesprezece, a gândit Bliss în sinea lui, dar zâmbi larg, ca și cum nimic nu era greşit. Mai erau câteva luni până când urma să devină oficial adult, dar asta nu conta. Oricum, documentele erau toate false.
Nu are cum să știe, nu-i așa?
Bliss o urmărea discret pe Penelope. Felul acela dur în care îl cerceta determina ca transpirația rece să-i curgă pe spate, iar el își dorea cu disperare să fugă chiar în acea clipă. Dar a rezistat. Chiar în spatele administratorei atârna portretul uriaș al lui Cassian Strickland.
Un narcisist.
De fiecare dată când tensiunea amenința să-l copleșească, o singură privire la chipul acela arogant reînvia hotărârea încăpățânată. Încă o dată, a aruncat o privire spre portret pentru a-și recăpăta echilibrul — dar, din păcate, chiar în clipa în care și-a coborât privirea, s-a uitat direct în ochii administratorei.
Încremenit de surprindere, Bliss se feri când Penelope, cu o expresie solemnă, şi-a împins ochelarii în sus și a vorbit.
- Am observat că te-ai uitat de mai multe ori la portret. Există vreun motiv? Mai devreme, erai în fața portretului contelui.
Bliss simți cum i se strânge inima. Așa cum se aștepta, nu avea să fie ușor să înșele o administratoră cu un ochi atât de ager. Dar ea nu era Ashley Miller.
Adunându-și curajul, Bliss își coborî modest capul și a răspuns.
- Mă rugam să mă descurc bine la interviul de azi.
Vocea lui părea să tremure ușor.
Nu, e în regulă. O să fie bine. Probabil mi-am imaginat eu.
Oare va crede că e doar din cauza emoțiilor?
Pe măsură ce frica s-a strecurat în sufletul lui, Penelope își încruntă sprâncenele și repetă cuvintele.
- Te rugai?
- Da.
Bliss a afișat un zâmbet ruşinat și a dat din cap.
- Îmi doresc cu adevărat să am grijă de contele Heringer.
Văzând privirea fixă de pe chipul lui, parcă întrebând "de ce?”, Bliss s-a grăbit să explice.
- Sunt un admirator al familiei Strickland. Am studiat cu sârguință istoria casei. Când am auzit că şi contele — care se așteaptă să devină următorul duce — căuta personal pentru moșie, am depus imediat o cerere.
- Un admirator al familiei ducelui?
Penelope îl privi cu suspiciune. Era de înțeles. Câți oameni ar aclama și ar adora orbește imensa avere moștenită și titlurile nobiliare? Dar s-a pregătit și pentru asta.
- Da, mai ales realizările uimitoare ale fostului duce. Eram profund impresionat. De exemplu, când a eliminat banda de pirați care i-a invadat teritoriul și a câștigat mari merite…
Și, în acel proces, a capturat-o pe lidera piraților și a făcut-o soția sa.
Desigur, iubirea lor aprinsă s-a răcit până la îngheț, iar despărțirea lor era la fel de dramatică. A, acea dramă era atât de distractivă.
"Doamnă, inima mea a murit cu mult timp în urmă. Nu mai am nicio urmă de iubire pentru dumneavoastră.”
La mărturisirea ducelui că se îndrăgostise de o altă femeie, fosta femeie pirat devenită ducesă s-a înfuriat și l-a înjunghiat. Ce scandal!
Cele mai palpitante părți ale poveștii erau tocmai cele pe care el nu le putea menționa. Povestea răpirii ducelui infidel și plecarea lui în largul mării. Incidentul care le-a reaprins iubirea. Dezvăluirea faptului că, în cele din urmă, totul era o neînțelegere. Doamne, ce dramă incredibilă era!
- Ducele a primit personal o medalie din partea regelui și a adus onoare familiei…
A selectat doar părțile plictisitoare dintr-o poveste care era, în esență, o melodramă și a le prezenta ca pe o relatare istorică nu era tocmai uşor. El le-a enumerat în grabă, sperând cu disperare să termine repede, când un zâmbet abia schițat i-a apărut la colțul buzelor lui Penelope.
Slavă Domnului. Pare mulțumită.
Ușurarea a început să se instaleze — apoi Penelope a luat cuvântul.
- Totuși…
Ea a băut deliberat o gură de ceai, controlând ritmul. Bliss s-a aplecat ușor în față, cu urechile ciulite. Îndreptându-și privirea din nou spre el, Penelope a întrebat în cele din urmă:
- Dacă ești atât de interesat de casa ducelui, de ce nu te-ai dus acolo? N-ar fi trebuit să aplici la reședința principală?
Era o întrebare pe care o prevăzuse, aşa că Bliss a rostit răspunsul care era pregătit:
- Nu erau posturi vacante acolo. Și… doresc să aflu mai multe despre viitorul duce, mai degrabă decât despre cel actual.
Penelope ridică o sprânceană și îl privi fix, de parcă ar fi vrut să spună: "Asta-i tot?”
Bliss s-a gândit rapid şi a început să evidenţieze meritele lui Cassian.
- Contele este mai mult decât admirabil, chiar și fără renumele casei ducelui.
- Și?
- Este implicat în inițiative de protecție a mediului. Împărtășesc acest interes.
- Și?
- Am citit un articol despre donația pe care a făcut-o copiilor defavorizați. Eram profund inpresionat.
- Și, și…?
- Și…
Cu cât vorbea mai mult, cu atât mai multă sudoare îi curgea pe spate. Se spune că fanii și urmăritorii erau două fețe ale aceleiași monede. Cercetându-l obsesiv pe Cassian în ultima vreme, Bliss știa aproape totul despre el — chiar și o veche anecdotă despre cum, la vârsta de trei ani, i-a smuls accidental peruca tatălui său, ducele, în timp ce era ținut în brațe pe un balcon în timpul unui salut de Anul Nou, provocând un haos total.
Indiferent ce îl întreba, răspunsurile îi veneau instantaneu.
Penelope îl privea cu o expresie de necitit.
E de bine? Sau e de rău?