Tăcerea neplăcută nu a durat prea mult. Bliss a început din nou să-l grăbească pe Cassian, care stătea cu buzele strânse, fără să scoată un cuvânt.
— Ce faci? Ți-am spus să te grăbești! Spune-mi Tati! Hai, odată!
Apoi a ridicat o mână și l-a avertizat pe un ton dur:
— Copiii care nu ascultă sunt obraznici. Și copiii obraznici trebuie bătuți la fund.
Amenințarea aceea înfiorătoare l-a determinat pe Cassian să devină palid pe loc. Glumea, aşa e? Să-l bată la fund? Ce naiba mai era și asta? Mai bine i-ar fi dat o palmă peste față. Da, sigur doar îl amenința. Până la urmă, nu era decât un joc de roluri.
Cassian ar fi vrut din tot sufletul să creadă asta, însă privirea încruntată a lui Bliss era înspăimântător de serioasă. După ce a încercat în zadar să nege realitatea, în cele din urmă a oftat și s-a dat bătut.
— Bine, spun. O să spun, dar lasă mai întâi mâna aia jos.
— Spune-mi Tati.
"Dar nou-născuții nici măcar nu știu să vorbească", s-a gândit Cassian, fără să îndrăznească însă să protesteze. Deocamdată, cel mai important era să scape din primejdie.
Cassian a rămas mut.
A reușit cumva să deschidă gura, dar să rostească efectiv cuvântul acela era cu totul altceva. În toată viața lui nu i-a spus nimănui "Tati”.
Numai că Bliss şi-a ridicat ostentativ mâna, cât mai sus, iar buzele lui Cassian s-au mișcat aproape singure.
— Tati.
Când a auzit în sfârșit apelativul pe care l-a cerut, Bliss a izbucnit într-un zâmbet larg, plin de mulțumire.
— Așa, așa. Foarte cuminte!
Cassian a îndurat în tăcere mâna care îl mângâia cu grijă pe creștet. Era, fără îndoială, una dintre cele mai umilitoare situații în care s-a pomenit vreodată. Și totuși, nu doar amenințarea cu bătaia la fund îl determina să-i îngăduie lui Bliss tot ce-i trecea prin cap.
Bliss a chicotit fericit.
Chipul lui îmbujorat, care îl privea de sus cu atâta bucurie, i-a risipit lui Cassian orice urmă de împotrivire.
"La urma urmei, ce mare lucru?"
Era de necrezut că a ajuns măcar să gândească așa. Și mai de necrezut era că situația nu i se mai părea chiar atât de rea. Totul din pricina unui singur chip luminat de fericire.
"Uite cât de mult îl iubesc pe puștiul ăsta."
Conștientizând din nou cât de puternice îi erau sentimentele, Cassian a zâmbit amar. În aceeași clipă, i-a apărut în minte imaginea lui Bliss privind, cândva, spre copiii lor. Zilele petrecute alături de el și de copiii pe care i-au adus împreună pe lume. Poate că nu exista pe pământ o priveliște mai frumoasă decât aceea...
"Ba da, există."
Cassian şi-a corectat imediat gândul. Privit de jos, din poziția în care stătea întins pe spate, Bliss avea un farmec cu totul aparte.
Sub buzele pline, ușor arcuite într-un zâmbet, se desena o umbră fină. Gâtul care se prelungea din linia delicată a maxilarului părea și mai lung, și mai suplu. Claviculele ieșeau în evidență sub gâtul atât de subțire, încât Cassian ar fi putut să-l cuprindă cu o singură mână. Iar sub cămașa ușoară se ghiceau două mici proeminențe...
Privirea lui Cassian a rămas ațintită acolo. Oricât ar fi încercat, nu și-o putea desprinde. Chiar și când își îngusta ochii ca să vadă mai bine, cele două puncte abia reliefate continuau să-l necăjească, apărând și dispărând sub material cu fiecare respirație a lui Bliss.
— Bebelușul lui Tati e atât de cuminte și de chipeş…
Bliss continua să-și legene capul și să mormăie alinturi pe un ton cântat, dar Cassian nu mai auzea niciun cuvânt. Întreaga lui atenție era concentrată în altă parte. Iar când una dintre micile proeminențe a dispărut din nou sub cămașă, răbdarea i-a ajuns la capăt.
— C…Ce faci?
Bliss a scos un strigăt surprins când Cassian i-a ridicat brusc poalele cămășii.
— Acum exersăm cum să avem grijă de bebeluși! Nu ai voie să faci lucruri din astea!
S-a grăbit să-i lovească mâna neastâmpărată, dar Cassian i-a prins încheietura cu cealaltă mână și i-a răspuns netulburat:
— Păi și eu trebuie să mă port ca un bebeluș, aşa e?
— Prostii! Crezi că te cred? Ce bebeluș face asemenea lucruri rușinoase?
În fața protestelor indignate ale lui Bliss, Cassian şi-a încruntat sprâncenele și l-a întrebat la rândul lui:
— Ce e rușinos? Nu știi cu ce se hrănesc bebelușii?
Bliss şi-a umflat pieptul și a răspuns plin de încredere:
— Cu lapte praf, desigur.
"Ha! Iar mă crede prost? Doar știu și eu un lucru atât de simplu!"
Şi-a mărit ochii, mulțumit de sine, numai că şi Cassian a clătinat din cap. Cum? Nu a răspuns bine? Bliss şi-a înclinat nedumerit capul, iar Cassian i-a explicat pe un ton cât se poate de serios:
— Bebelușii trebuie alăptați.
— Cum adică?
Răspunsul imprevizibil l-a lăsat pe Bliss buimac. Văzându-l cum clipea fără încetare, Cassian a continuat liniștit:
— Nu știai? Nou-născuții sunt hrăniți cu lapte matern, Bliss. După naștere, de aici începe să curgă laptele.
— Ah!
În clipa în care Cassian i-a prins între degete unul dintre sfârcurile reliefate pe pieptul subțire și a început să-l răsucească, Bliss a țipat fără să vrea. Şi-a dus speriat amândouă mâinile la gură, dar era prea târziu. Când a observat zâmbetul care i-a apărut lui Cassian pe buze, s-a înroșit până la urechi.
— A…Asta... asta e valabil numai dacă există lapte! Dacă nu e lapte, trebuie să le dai bebelușilor lapte praf!
Bliss şi-a formulat protestul cam târziu, dar a făcut-o pe un ton răspicat.
"Ia uite, iar mă ia de prost! Chiar crede că mă păcălește atât de ușor?"
Avea chipul roșu ca o roșie coaptă, însă a continuat să-l privească certăreţ. Cassian abia şi-a stăpânit râsul și i-a răspuns cu aceeași seninătate:
— Tocmai despre situația în care nu există lapte vorbeam. Dar dacă există?
"Poftim?"
Bliss a clipit, de parcă întrebarea a nimerit exact punctul slab. Văzându-i reacția, Cassian a zâmbit relaxat.
— Dacă o să ai lapte? Atunci n-ar trebui să exersăm și alăptatul?
— Ăă... ăă...
Părea să aibă logică, și totuși ceva nu se lega. Bliss s-a bâlbâit nedumerit, fără să-și dea seama unde anume era problema. Dar sigur ceva nu era bine. Tocmai şi-a încruntat fruntea și a încercat din răsputeri să găsească răspunsul, când Cassian l-a ciupit din nou de sfârc.
— Au! Ți-am spus să nu mai faci asta!
De data asta, Bliss a lovit fără milă mâna obraznică, cea care îl tot întrerupea exact când era nevoie să se gândească la ceva important. Palma a răsunat sec, iar Cassian s-a strâmbat și şi-a retras mâna fără tragere de inimă. Bliss a tresărit puțin la senzația imprevizibilă, dar imediat i-a venit o idee.
— Eu sunt băiat! N-am cum să am lapte! Deci nu trebuie să exersăm așa ceva!
La orele de educație sexuală, Bliss era foarte atent, așa că știa bine lucrul acesta. Chiar dacă era Omega, tot bărbat rămânea. Putea să rămână însărcinat, dar nu putea produce lapte. Prin urmare, Cassian se înșela amarnic!
De data asta, Cassian era cel surprins de replica triumfătoare. A uitat că Bliss avea din când în când câte un moment imprevizibil de istețime. Era de lăudat că nu cădea atât de ușor în capcana unor minciuni stângace, dar tocmai acum şi-a găsit să fie isteț! Cassian simțea că avea să explodeze dacă nu-și putea lipi imediat buzele de sfârcul acela care parcă îl provoca. Din fericire pentru el, puținii neuroni adorabili ai lui Bliss aveau un cusur imposibil de îndreptat.
Bliss era mult, mult prea credul.
— Orice regulă are și excepții. În plus, tu ești Omega Extrem, nu-i așa? Ești sigur că n-o să ai lapte? Chiar atât de sigur?
"Poftim?!"
Vorbele lui Cassian l-au determinat pe Bliss să încremenească din nou. Cassian a observat imediat nesiguranța care i s-a strecurat în privire și a continuat încrezător:
— Dacă, și spun doar dacă, o să ai lapte, ce facem atunci? Dacă exersăm numai cum să-i răsfățăm pe copii, iar când vine momentul începe să-ți curgă laptele? Bliss, nu e mai important să știm să-i hrănim? Îi putem răsfăța oricând. Dar nu putem lăsa bebelușii să flămânzească, nu-i așa?
— Ăă... ăă...
Bliss era deja pe jumătate convins. Cum ar fi putut să-l contrazică pe Cassian? La urma urmei, era de la sine înțeles că bebelușii trebuiau să mănânce pe săturate.
— Bliss.
Fără ca el să-și dea seama când, Cassian s-a ridicat în șezut și şi-a strecurat pe furiș o mână sub cămașa lui. Bliss a încercat repede să-l împingă, dar Cassian nu i-a dat atenție și a continuat să-i mângâie pieptul moale.
— Eu cred că tocmai asta ar trebui să exersăm mai întâi. Tu ce părere ai?
Şi-a desfăcut încet degetele și a apăsat sfârcul prins între ele. Până și presiunea aceea slabă l-a determinat pe Bliss să tresară și să-și țină răsuflarea de surpriză. Cassian a simțit în palmă fiecare dintre micile lui tremurături. Şi-a strâns încet degetele în jurul sfârcului, l-a mângâiat și s-a aplecat să-i șoptească la ureche:
— Imaginează-ți, Bliss. Un bebeluș care prinde locul ăsta cu gurița și începe să sugă.
Bliss a închis ochii strâns, ca hipnotizat. Era de ajuns să-și imagineze o făptură mică și adorabilă, care semăna cu amândoi, pentru ca orice urmă de suspiciune să-i dispară.
Bliss a expirat îndelung, copleșit de emoție. Cassian l-a privit în tăcere, apoi a continuat să-i șoptească pe un ton grav și coborât:
— Așa, Bliss. Acum bebelușul bea lăpticul tău.
Spunând asta, şi-a apăsat încet unghia degetului mare pe sfârcul întărit. Bliss a tresărit și şi-a strâns umerii, iar Cassian l-a cuprins cu celălalt braț pe după talie și l-a tras mai aproape.
— Nu te speria. Bebelușul doar se joacă puțin cu sfârcul tău.
— B…Bebelușul?
Bliss a repetat nedumerit cuvântul.
"Bebelușul se joacă cu sfârcul meu? Așa?"
"Parcă ceva nu e bine aici…"