Bliss a ieșit din camera unde au luat micul dejun ținându-l pe Cassian de mână și s-a îndreptat direct spre camera copiilor. Încăperea era plină până la refuz de cadouri primite de la ambele familii și de toate lucrurile pe care cei doi le-au cumpărat singuri. Nu lipsea nimic.
În afară de copiii care aveau să locuiască acolo într-o bună zi.
— Bine, vino și așază-te.
Bliss s-a urcat pe canapeaua moale pe care a testat-o personal, întinzându-se pe ea înainte s-o aleagă, apoi a bătut cu palma locul de lângă el.
Cassian s-a așezat ascultător, numai ca Bliss să-l apuce de umeri și să-l tragă mai aproape. Înainte să-și dea seama ce s-a întâmplat, capul a ajuns sprijinit pe coapsele lui Bliss.
Înăbușindu-și curiozitatea, Cassian s-a întins cuminte pe canapea și l-a privit de jos.
— Gata. Am terminat.
Bliss i-a zâmbit larg, complet neștiutor de nedumerirea lui.
— Bun, bebelușule. Acum spune-mi Tati.
S-a lăsat o tăcere neplăcută.
Cassian l-a privit pe Bliss fără să clipească măcar.
"Ce se întâmplă aici, mai exact?"
Oare Bliss pregătea vreun fel de petrecere-surpriză? Cassian nu avea idee care ar fi putut fi ocazia, dar, cunoscându-l pe Bliss, acesta era în stare să inventeze orice motiv ca să organizeze una.
Totuși, nu se auzea niciun foc de artificii și nicio mulțime nu izbucnea în urale.
Camera a rămas complet tăcută.
Cu capul încă sprijinit pe coapsele lui Bliss, Cassian a aruncat o privire într-o parte, apoi şi-a întors ochii spre el.
— Mă tem că nu înțeleg.
Şi-a forțat colțurile gurii într-un zâmbet, dar expresia veselă a lui Bliss s-a transformat imediat într-o încruntare supărată.
— Ți-am spus că trebuie să exersăm. Tot nu înțelegi?
"Nu. Doar nu asta vrea să spună."
Dar privirea hotărâtă de pe chipul lui Bliss i-a arătat că era necesar să accepte realitatea pe care s-a străduit atât de mult s-o nege.
În cele din urmă, Cassian a deschis gura fără tragere de inimă.
— Bine. Dar de ce eu sunt bebelușul? N-am putea exersa cu o păpușă?
Cu siguranță, aceea era soluția evidentă.
Atunci de ce tocmai Cassian era cel întins acolo?
"Ei bine, vorbim despre Bliss. Normal că i-ar veni o asemenea idee."
Cassian s-a surprins acceptând explicația aproape instinctiv, apoi şi-a revenit imediat și a respins-o.
"Nu. Nu pot să accept pur și simplu asemenea lucruri."
A încercat să îndrepte situația înainte să meargă și mai departe, dar Bliss avea alte planuri.
— Păpușile nu reacționează. Trebuie să fie cât mai realist, altfel nu e un exercițiu bun.
Convingerea absolută din vocea lui l-a lăsat pe Cassian mut.
A deschis și a închis gura de câteva ori, apoi şi-a strâns buzele. Dar nu avea nicio intenție să accepte pur și simplu absurditatea asta.
Era pe punctul să pună lucrurile la punct, când sesiunea de exercițiu a început înainte să poată face ceva.
— Gata, gata, bebelușule. E timpul pentru un pui de somn.
În timp ce Bliss îl bătea ușor pe piept și îi vorbea cu glas drăguţ, ca unui bebeluș, Cassian s-a retras îngrozit.
— Stai, Bliss. Oprește-te.
— Întinde-te.
A încercat grăbit să se ridice, dar Bliss l-a împins hotărât înapoi.
Cassian i-a dat imediat mâna la o parte și s-a ridicat în șezut pe canapea.
Așa cum era de așteptat, Bliss i-a aruncat o privire plină de reproș.
Cassian a făcut un efort hotărât să-și păstreze vocea calmă.
— Bliss, asta nu e... chiar cea mai bună metodă.
A avut nevoie de acea scurtă pauză ca să găsească o alternativă potrivită pentru cuvântul prost.
Cu Bliss încă privindu-l urât, Cassian a continuat pe cel mai blând și diplomatic ton de care era capabil.
— O să angajăm pe cineva cu multă experiență care să ne ajute să avem grijă de bebeluși. Când va veni momentul, putem învăța totul de la persoana aceea, Bliss. Și chiar dacă tu nu înveți nimic din toate astea, nu e nicio problemă. Tot ce e nevoie să faci este să-i iubești și să-i adori pe copiii noștri. Ce vreau să spun e că nu e necesar să te frămânți atât de tare încă de pe acum. Înțelegi?
— Trebuie. Chiar trebuie.
În ciuda explicației lui migăloase, Bliss a rămas la fel de încăpățânat.
Priveliștea chipului supărat, fără nici cel mai mic semn că ar fi avut de gând să cedeze, l-a determinat pe Cassian să ofteze fără să vrea.
Şi-a strâns buzele, a tras aer în piept ca să se liniștească și a așteptat o clipă înainte să pună altă întrebare.
— De ce ți-a venit dintr-odată ideea asta?
La întrebarea mai importantă, Bliss şi-a lipit buzele una de alta.
Privirea i-a fugit într-o parte.
Ceva din reacția lui i s-a părut suspect lui Cassian. Bliss ascundea clar ceva, iar Cassian nu avea de gând să lase lucrurile așa.
— Bliss.
I-a luat cu blândețe mâna în a lui.
Când Bliss şi-a ridicat brusc privirea spre el, Cassian i-a zâmbit cu afecțiune.
— Spune-mi. E în regulă.
I-a sărutat dosul palmei ca să-l încurajeze și i-a zâmbit din nou, cald și blând.
Expresia încăpățânată a dispărut treptat de pe chipul lui Bliss, lăsând în urmă o ușoară amețeală. Ochii lui mari erau plini de imaginea lui Cassian, care îi zâmbea cu tandrețe.
O vreme, Bliss doar l-a privit, fermecat.
Apoi şi-a revenit brusc și a început să se uite neliniștit în jur.
Răspunsul nu a venit repede, dar Cassian a așteptat în tăcere.
Bliss şi-a coborât capul și a ezitat mult timp, mormăind pentru sine fără să reușească să spună ce avea pe suflet.
În cele din urmă, a expirat lung.
— Eu... vreau să fiu un părinte bun, ca Tata și Tati.
Cassian tot nu înțelegea prea bine cum a ajuns de la asta la forma aceea ciudată de exercițiu, dar ideea era atât de tipică pentru Bliss, încât a acceptat-o fără să se gândească prea mult.
— O să fii. Chiar și fără să exersezi.
Dar expresia abătută a lui Bliss nu s-a schimbat deloc.
Abia atunci Cassian şi-a dat seama că problema era mai serioasă decât a crezut.
— Te îngrijorează ceva?
La noua întrebare, Bliss i-a aruncat o privire ezitantă.
A mai petrecut o vreme oscilând și uitându-se la Cassian cu coada ochiului, înainte să mărturisească în sfârșit ce îl frământa.
— Și dacă bebelușii seamănă cu mine și se nasc proști?
Cassian a încremenit.
Bliss a continuat cu o voce joasă, complet descurajată.
— Nu pot să se nască la fel ca mine. Vor trebui să ducă mai departe neamul contelui, așa că e necesar să fie inteligenți. Altfel, și Ducele, și Ducesa vor fi dezamăgiți... Tata și Tati probabil că n-ar avea nimic împotrivă, a adăugat încet.
Cassian l-a privit cu un amestec complicat de emoții.
"Deci asta îl frământă pe Bliss."
Întotdeauna a presupus că Bliss trecea prin viață vesel și fără griji. Niciodată nu și-a imaginat așa ceva.
Dar poate era firesc ca Bliss să aibă asemenea temeri.
Să vină în Anglia și să rămână însărcinat erau experiențe cu totul noi pentru el. Atât de multe lucruri necunoscute probabil l-au speriat.
Și totuși, Cassian nu s-a gândit nici măcar o dată la cum s-ar putea simți Bliss. A presupus pur și simplu că, din moment ce părea fericit și lipsit de griji, nu-l apăsa nimic.
"E vina mea."
Cassian şi-a recunoscut fără ezitare greșeala.
Bliss abia a devenit adult.
A crescut fără să învețe aproape nimic despre felul în care funcționa lumea, iar acum, pe deasupra, era și însărcinat. În plus, a părăsit țara în care s-a născut și a crescut și a încercat să se adapteze unui mediu necunoscut.
"Câte griji trebuie să-l apese?"
Cassian s-a felicitat în tăcere că a rezistat impulsului de a folosi mai devreme cuvântul prost, apoi a cercetat cu atenție expresia lui Bliss.
Văzându-l atât de abătut și auzindu-l oftând adânc, Cassian nu a avut de ales decât să abordeze subiectul cu grijă.
— Bliss, nu ești prost. Doar că ești puțin... neobișnuit. Foarte puțin.
Şi-a ales cuvintele cu o grijă aproape chinuitoare, dar Bliss tot nu și-a ridicat privirea.
Cassian şi-a frământat mintea mai mult ca oricând, căutând cu disperare ceva care să-l poată consola.
Nu-i venea nimic în minte.
"Ce să fac? Ce ar trebui să-i spun?"
Ceva ce lui Bliss i-ar plăcea să audă. Un subiect care să-l înveselească. Ceva care să-l facă pe Bliss...
"Asta e."
Ochii i s-au luminat când i-a venit o idee.
A ezitat puțin înainte s-o pună în practică, dar ezitarea nu a durat mult.
Privindu-l pe Bliss, care stătea în fața lui, Cassian şi-a dat brusc seama cât de puțin conta mândria lui.
Fără să mai piardă nicio secundă, s-a lăsat imediat pe canapea și şi-a așezat capul pe coapsele lui Bliss.
— C…Cassian? Ce faci?
Bliss a strigat surprins de mișcarea imprevizibilă.
Privind în sus spre ochii aceia mari și uimiți, Cassian i-a răspuns cu un zâmbet relaxat.
— Aveai dreptate. Hai să exersăm.
Bliss nu a putut decât să-l privească, cu ochii încă mari.
Cassian l-a privit de jos și a continuat calm.
— Trebuie să fim Tata și Tati buni pentru bebelușii noștri. Niciunul dintre noi nu are experiență, așa că exercițiul ne va ajuta, aşa e?
A adăugat chiar și un zâmbet liniștitor, de parcă i-ar fi cerut lui Bliss să-i dea dreptate.
În timp ce Bliss îl privea buimac de sus, o ușoară roșeață i s-a răspândit treptat în obraji.
Numai reacția aceea l-a convins pe Cassian că a luat decizia corectă.
Asta era soluția pe care a găsit-o ca să-l înveselească pe Bliss.
Era nevoie pur și simplu să coboare la nivelul lui Bliss.
Nu, nu era chiar formularea potrivită.
Era necesar să privească lucrurile din perspectiva lui Bliss.
Ca și cum ar fi vrut să-i demonstreze că avea dreptate, Bliss a dat din cap, cu fața roșie de încântare.
— Mm…
Văzându-l pe Bliss atât de fericit, încât aproape nu știa ce să facă cu el însuși, Cassian nu s-a mai putut abține să nu zâmbească.
De fiecare dată când Bliss își arăta emoțiile atât de deschis, Cassian își amintea ce însemna cu adevărat să găsești pe cineva adorabil.
S-a surprins gândindu-se că și-ar smulge cu drag inima din piept și i-ar da-o lui Bliss dacă asta și-ar dori.
E adevărat, să se prefacă bebeluș i se părea îngrozitor, dar cu siguranță era mult mai ușor decât să-și smulgă propria inimă.
"Tot ce e nevoie să fac e să-mi țin dezgustul sub control. Destul de simplu."
După ce s-a pregătit sufletește, Cassian a vorbit.
— Deci, ce fac? Doar stau întins aici?
Porunca a venit fără nicio ezitare.
— Spune-mi Tati.
Pentru o clipă, Cassian s-a gândit cât se poate de serios dacă nu cumva să-și smulgă inima din piept ar fi, totuși, varianta mai bună.