— De ce naiba se întoarce nenorocitul ăla? Ce vrea?
La auzul întrebării, Jason, care stătea într-un colț și bea, a izbucnit într-un chicotit.
— Ce să vrea? O grămadă de bani, pun pariu. Bătrânul a murit, așa că a venit să înhațe și el o felie zdravănă din moștenire. E limpede.
— Ai grijă cum vorbești, Jason. Arată puțin respect.
Glasul rece al lui Camellia Campbell s-a auzit prin încăpere în timp ce își mustra fiul. Apoi a continuat pe tonul ei firesc, calm și tăios:
— Numai avocatul McCoy știe ce prevede testamentul lui Harold. Tot el l-a sunat și pe "el”.
Apăsă pe ultimul cuvânt, apoi strânse buzele. Era limpede cât efort făcea ca să nu rostească numele lui Yujin, de parcă simpla lui pronunțare i-ar fi pătat demnitatea sau i-ar fi murdărit buzele. Numai Georgina a părut să înțeleagă de ce şi-a ales cuvintele cu atâta grijă.
— Nici nu trebuie să tratăm o asemenea persoană ca pe o ființă umană, mamă! Unde naiba e ticălosul de McCoy? Cu toată încurcătura asta, n-ar trebui să facă ceva?!
În timp ce Gordon striga, Lady Katherine şi-a fluturat batista și a intervenit:
— Probabil s-a dus să aducă "persoana" aia. Sunt sigură că n-are de gând să-și mai arate fața pe aici până în ziua citirii testamentului.
Lady Katherine nici măcar nu voia să-l recunoască pe Yujin drept om. Lui Georgina i s-a părut cam mult să-l numească "persoană”, dar, înainte să apuce să se gândească mai bine, Gordon a izbucnit din nou:
— Să nu-mi spuneți că e de partea nenorocitului! Cum îndrăznește? Cum e posibil?!
— McCoy este executorul testamentar, Gordon.
Camellia i-a explicat din nou, cu o voce calmă, dar dură. Cuvintele ei nu au determinat decât să-l înfurie și mai tare.
— Vrei să spui că McCoy îl aduce pe nenorocitul ăla aici? Vorbești serios?
— Ți-am spus deja. Numele lui apare în testament.
Lady Katherine i-a atras atenția, cu chipul schimonosit de dezgust. Gordon a ţipat și mai tare:
— Păi tocmai asta nu are niciun sens!
Vocea lui s-a auzit în tot salonul. Se plimba furios de colo-colo, înjurând printre dinți.
— Doar nu credeți serios că e rudă cu noi! Hai să fim serioși! Toată lumea știe că tata a inventat povestea aia! Individul n-are nicio legătură cu familia Campbell. N-are niciun drept. Nicio pretenție!
În sinea lor, toți erau de acord cu el, dar realitatea era altfel. Camellia a luat din nou cuvântul:
— Indiferent ce părere avem, dacă numele lui apare în testamentul lui Harold, trebuie să-i respectăm voința.
— La naiba!
— Gordon, ai grijă la limbaj.
Avertismentul nu a determinat decât să-l provoace să înjure și mai tare. Lady Katherine s-a tras înapoi, șocată, cu ochii mari, dar fratele ei nici n-o băgă în seamă. Şi-a trecut degetele prin păr, răvășindu-l, apoi şi-a slăbit cravata cu o smucitură, enervat.
— Și ce facem acum? Îl lăsăm pe nenorocitul ăla să calce iar în casa asta?
— Calmează-te, Gordon. Trebuie să gândești mai rațional.
— Atunci poate ne explici tu ceva, mamă, spuse Gordon cu un rânjet disprețuitor, întorcându-se spre ea. Nu pe tine te afectează cel mai mult? Dacă Winston află despre asta?
Într-o clipă, atmosfera din încăpere a devenit rece. Când a văzut cum chipul lui Camellia încremenește într-o expresie lipsită de orice emoție, Georgina a simțit un fior rece pe șira spinării. În tăcerea neplăcută care s-a lăsat, Lady Katherine a încercat să intervină, aruncând priviri neliniștite de la unul la altul.
— Winston n-o să afle. N-are voie să afle. Oricum, trebuie să scăpăm de persoana aia cât mai repede. Tata nu mai e, așa că n-are niciun motiv să rămână aici. Verificăm testamentul și-l dăm afară. Și toți să vă țineți gura.
— Jason, tu ești cea mai mare problemă.
Gordon şi-a îndreptat furia spre fratele său.
— Ai grijă. Să nu te droghezi iar și să strici totul.
Nici nu termină bine de vorbit, că Jason chicoti din nou și duse sticla direct la gură, bând cu lăcomie din tărie. Gordon l-a privit cu dezgust și mârâi:
— De ce nu-l internăm pe nenorocitul ăsta într-un spital cât timp e Yujin aici?
— Nu.
Camellia l-a întrerupt răspicat.
— Jason a ieșit de la dezintoxicare acum doar o lună. Chiar vrei să-ți internezi din nou fratele?
Gordon era convins că era cea mai bună soluție pentru toată lumea, dar nu avea de gând să se certe cu mama lui. Oricât de ratat și dependent de droguri era Jason, tot fiul ei rămânea. Pentru Gordon însă, fratele său nu era decât o povară.
Georgina l-a urmărit pe unchiul ei cum își strângea buzele și tăcea. Era limpede că adulții ascundeau ceva. Orice era, ea era singura din încăpere care nu știa despre ce era vorba. Tocmai a împlinit cincisprezece ani și nu și-a mai putut stăpâni curiozitatea. A întrebat dintr-odată:
— Despre ce problemă tot vorbiți?
— Vai, Doamne!
Lady Katherine a scos un țipăt teatral de groază. Până și Camellia a întors brusc capul, lucru pe care îl făcea rareori. Gordon a încremenit în mijlocul tiradei, iar Jason, deși beat, a făcut ochii mari de spaimă. Toate privirile s-au îndreptat spre Georgina.
— Georgina, de cât timp ești acolo?
Vocea lui George tremura de panică. Ruşinea i se citea pe chip. Georgina i-a observat reacția cu interes și a răspuns:
— De vreo oră. Apropo, care-i problema aia de care Winston nu trebuie să afle?
— Nu există nicio asemenea problemă.
Vocea lui Camellia deveni mai rece ca niciodată în timp ce se ridica. Înaltă, se opri în fața lui Georgina, care a rămas așezată, și a privit-o de sus cu un dispreț neînduplecat.
— E de prost gust să tragi cu urechea fără să scoți un sunet. Și e și mai de prost gust să repeți ce-ai auzit din întâmplare. Ai înțeles?
Georgina şi-a dat imediat seama că era o amenințare. În ea clocotea revolta, dar nu avea de gând să provoace un scandal. Nu ar fi putut face față consecințelor.
În plus, deocamdată nici măcar nu știa mare lucru.
Așa că, în loc să riposteze, s-a ridicat zâmbind drăguţ, a pus un picior în spatele celuilalt și şi-a îndoit încet genunchii într-o reverență.
— Desigur, Majestatea Voastră.
Ironia era evidentă din fiecare cuvânt, iar Camellia a sesizat-o fără îndoială. O sprânceană i-a tresărit, dar s-a întors fără să spună nimic. Știind că nu mai avea ce asculta, Georgina a ieșit din salon. Niciunul dintre adulți nu a scos o vorbă până când ușa nu s-a închis în urma ei.
Ajungând pe coridor, Georgina a pornit spre anexa în care locuiau Lady Katherine și George. Îi părea rău că nu a mai rămas să asculte, dar de un lucru era sigură: întoarcerea lui Yujin avea să tulbure serios liniștea acelui conac vechi și plictisitor. La bine sau la rău. Adulților nu le-ar fi stricat puțină agitație. Fredonând încetișor, își continuă drumul.
Înapoi în salon, Lady Katherine a rămas o vreme cu ochii la ușă și a vorbit abia când s-a simțit în siguranță.
— E încă un copil. Probabil nici n-a înțeles ce-a auzit.
— Are cincisprezece ani. Nu-i chiar atât de mică. Unii erau deja căsătoriți la vârsta asta. Ce-i drept, au divorțat doi ani mai târziu, remarcă Gordon pe un ton sec.
Lady Katherine l-a fulgerat cu o privire neobișnuit de veninoasă. George s-a grăbit să intervină între ei.
— În fine, avem noi grijă s-o ținem pe Georgina în frâu. Să ne concentrăm asupra problemei. Nu ne-am adunat aici să vorbim despre Georgina, ci despre Yujin, nu-i așa?
Până la urmă, acesta era motivul pentru care s-au reunit. Camellia s-a întors spre ei și vorbi pe tonul ei firesc, calm:
— N-avem mare lucru de discutat. E limpede că vrea bani. Așteptăm momentul potrivit, îi aruncăm câteva firimituri și o să dispară de bunăvoie. Până atunci, să vă țineți toți gura.
Şi-a plimbat privirea peste cei din încăpere înainte să continue:
— După cum știți, cel mai important e ca Winston să nu afle despre incidentul acela.
S-a lăsat tăcerea. Toți şi-au ținut respirația, iar Gordon, urmărind cu prudență reacția lui Camellia, îndrăzni în cele din urmă să vorbească:
— Dacă Winston e în toate mințile, n-are cum să fi uitat că era cât pe ce să moară din cauza nenorocitului ăla. Și, dacă mai simte ceva pentru el, sigur nu sunt sentimente bune.
Părea mai convins decât de obicei și își ridică puțin vocea.
— Nu-ți face griji, mamă. A rupt logodna cu Evelyn din cauza traumei provocate de incidentul acela, nu-i așa? Acum, că și-a revenit, poate ar fi timpul să reluăm discuția. Evelyn e încă necăsătorită și, dacă e vorba de ea, Winston n-o să refuze.