La Pluie / Te iubesc când plouă (2023)

La aproape doi ani de la lansarea serialului, am reușit să-l termin și pot spune că a fost un serial bun. Personal, nu m-a atras inițial, însă am ales să-l vizionez abia după ce am terminat Jack and Joker, deoarece l-am recunoscut pe Pee și am fost foarte curioasă să-l văd jucând un rol principal.
Spre deosebire de alte seriale BL, La Pluie nu se adresează tuturor celor care urmăresc acest gen, datorită maturității cu care sunt prezentate temele abordate. Storyline-ul este unul complex și plin de „realitățile vieții”. Tai este prezentat ca un bărbat tânăr, puternic afectat de divorțul părinților săi, ceea ce îl face să nu creadă în suflete pereche și iubirea până la adânci bătrâneți. El asociază aceste concepte cu relația părinților săi, care părea perfectă, dar s-a destrămat. Am menționat „realitățile vieții” deoarece relația dintre părinți este primul model pentru copii – dacă aceasta este plină de iubire și respect, un copil își va dori același lucru în viitor. În schimb, dacă într-o relație lipsesc iubirea, respectul și înțelegerea, un copil poate dezvolta teama de suferință și poate evita relațiile.
Pe lângă influența puternică a relației părinților săi, Tai este și un tip retras, nu foarte vorbăreț, care tinde să se izoleze. Locuiește singur, are o ordine strictă a lucrurilor, un management bine stabilit al timpului și preferă să lucreze pe cont propriu. Nu vrea să audă de suflete pereche. În opoziție cu Tai, ne este prezentat Phat – un veterinar tânăr, plin de viață, mereu înconjurat de oameni și cu un zâmbet pe buze.
Debutul relației lor are loc într-o cafenea, unul dintre locurile preferate ale lui Tai, ceea ce a fost o alegere foarte potrivită. Pe de o parte, îi oferă acestuia un mediu confortabil, iar pe de altă parte, reflectă caracterul său. Pe parcursul serialului, Tai mi s-a părut egoist, concentrat în primul rând pe propria persoană și dezinteresat de Phat. Totuși, devine curios în momentul în care află că acesta îi este suflet pereche. Dacă nu vrei să observi egoismul său, îl poți ignora (cum ar fi ignorarea lui Phat timp de doi ani sau învinovățirea totală a mamei pentru divorț), dar el devine evident atunci când Tai începe să-l urmărească pe Phat, dorindu-și să afle mai multe despre el. Adoptarea unei pisici, mersul la clinica lui Phat sau la club – toate aceste acțiuni se învârt în jurul dorinței sale de a-l cunoaște mai bine.
Tai este, fără îndoială, un „red flag”, spre deosebire de Phat, care, deși poate părea la un moment dat un red flag, nu este. Chiar dacă susține că vrea să renunțe la sufletul său pereche, în realitate, nu își dă seama că exact acest tip de persoană îi place. Se apropie de Tai pas cu pas, dar se lovește constant de scepticismul acestuia legat de destin. Totuși, indiferent de intențiile bune ale lui Phat, Tai rămâne nehotărât și nu îi oferă un răspuns clar cu privire la relația lor. Însă, în momentul în care simte că îl pierde, se panichează, se îndoiește de propriile sentimente și de cele ale lui Phat pentru el, alegând să fugă. Această teamă provine din lipsa de încredere în sine și în propriile emoții. Deși nu vrea să fie condus de destin, Phat încearcă să-i demonstreze că relația lor nu este o impunere a sorții, ci o alegere pe care amândoi o pot face.
Chiar dacă Tai ajunge să își conștientizeze sentimentele și înțelege că nu este vorba doar despre destin, ci despre dorința sa de a fi cu Phat, această realizare vine târziu și cu dificultate. Teama sa de a nu sfârși ca părinții lui și de a nu suferi îl face să tragă de timp, iar egoismul său îl face pe Phat să se simtă abandonat. Deși Phat a fost întotdeauna răbdător și pregătit să-și asume relația, ajunge în punctul în care nu mai poate lupta singur cu morile de vânt. În cele din urmă, face alegerea de a merge mai departe și de a-l lăsa pe Tai în urmă.
Dispariția lui Phat marchează evoluția majoră a lui Tai, care își dă seama că nu este o simplă marionetă a destinului, ci că sentimentele sale sunt reale. Astfel, alege să plece în căutarea lui Phat, chiar dacă nu are niciun indiciu unde l-ar putea găsi, iar telepatia pe care o considerase un sprijin pe timpul ploilor dispăruse.
Punctul culminant al serialului este strâns legat de plecarea lui Phat și regăsirea dintre el și Tai. Acest moment marchează maturizarea lui Tai, acceptarea propriilor sentimente și asumarea relației cu Phat. Totodată, Phat realizează că sentimentele lui Tai sunt sincere și nu sunt dictate de destin. În viață, se întâmplă la fel – abia în momentul în care suntem pe punctul de a pierde pe cineva sau ceva, realizăm cât de important este acel lucru pentru noi. Și, uneori, este mai bine să lupți atunci decât să regreți mai târziu.
Chimia dintre cei doi a fost prezentă, dar nu foarte puternică. Poate și din cauză că nu sunt familiarizată cu Title, dar chiar și așa, el a livrat niște momente emoționante superbe. Pee, pe de altă parte, mi-a demonstrat că poate juca un romantic incurabil, dar nu l-aș vedea în acest rol încă o dată. Mi-a plăcut faptul că fiecare personaj a spus o poveste și că s-a pus accent pe dezvoltarea acestora. De asemenea, cadrele diverse și flashback-urile au adus un plus poveștii centrale.
Nu vreau să vorbesc despre copilăria celor doi sau despre Lomfon, pentru că nu le-am găsit locul în această analiză. În schimb, vreau să menționez că actorii care i-au interpretat pe părinții lui Tai au făcut o treabă minunată.