Poate că nu ar trebui să considere un Alfa de elită ca fiind “îndrăgostit”, dar nu se putea abține.
– Era mama mea, răspunse Kazusa în timp ce se întoarse. Zero dădu din cap, spunând:
– A sunat des în ultima vreme, nu-i așa?
– Da, așa este… Poate că înainte s-a abținut, crezând că sunt prea ocupat.
În realitate, în perioada în care era medic, Kazusa nu avea nici capacitatea emoțională, nici timpul necesar pentru a se ocupa de conversațiile mărunte ale mamei sale. Era mereu tensionat, ceea ce probabil că a simţit şi ea.
Deși visurile părinților săi erau spulberate, Kazusa, dorea să facă tot ce putea ca un fiu obișnuit de acum înainte.
În timp ce se gândea la asta, Zero spuse brusc:
– Știu. Hai să mergem să-ți salutăm părinții cândva.
– Poftim?!
– Deoarece familia ta este și familia mea.
Surpriza lui Kazusa probabil că i se citea pe chip, deoarece Zero ridică o sprânceană și întrebă:
– Nu vrei?
– Nu că nu aș vrea… Doar că… e o zonă foarte rurală, iar oamenii tind să se apropie prea mult, ceea ce mă determină să mă simt incomod. M-am gândit că ar putea fi copleșitor.
– O, asta e tot?
Zero a ridicat din umeri.
– Niciun loc nu poate fi mai periculos decât centrul orașului, iar nimeni nu poate fi mai ciudat decât locuitorii de aici. Așa că nu e nicio problemă.
– Bine…
Având în vedere numele său, centrul orașului era într-adevăr cea mai “profundă” parte a orașului, plină de personaje ciudate și dubioase. Pentru Zero, care se ocupa de oameni cu tot felul de ciudățenii, privirile curioase ale oamenilor de la țară puteau părea într-adevăr la fel de blânde ca o adiere.
Kazusa dădu din cap, găsind amuzant răspunsul ciudat de convingător al lui Zero, și îi scăpă un chicotit.
Ori de câte ori propriile tendințe negative îl determinau să ezite sau să se simtă pierdut, Zero mergea mereu înainte, depășind cu ușurință obstacolele și întinzând o mână pentru a-l trage pe Kazusa înainte cu putere.
Când erau împreună, nu aveau de ce să se teamă. Nu exista niciun zid pe care să nu-l poată depăși împreună.
Kazusa se simțea profund fericit că găsise pe cineva care îl determina să se simtă așa.
– De ce râzi?
– O, nu contează!
– Haide, spune.
Zero îl îmbrățișă brusc din spate. Cu brațele lui Zero strânse în jurul lui, Kazusa simți o respirație caldă lângă ureche, ceea ce îl determină să-și strângă gâtul din cauza senzației de gâdilat.
– Am spus că nu e nimic. Dă-mi drumul.
– Nici gând. Nu te las până nu-mi spui.
Zero îl necăjea cu o voce dulce, legănându-l ușor.
– Serios, tu ești cel dificil aici. Ești copil sau ceva de genul? Lasă-mă…
– Ahh! Zero și Kazusa sunt atât de îndrăgostiți!
Amândoi s-au întors să o vadă pe Misa arătând spre ei.
– Misa!
Gazelle se grăbi să acopere ochii fiicei sale din spate.
– Nu te uita!
“…”
Gazelle era atât de serios, încât Zero și Kazusa nu se putură abține să nu se uite unul la celălalt — și apoi amândoi începură să râdă.
– Ha, ha, ha… scuze…
– Ha, ha, ha… scuze…
În scurt timp, Gazelle a început să râdă împreună cu ei.
– Nu, nu, eu sunt cel care își cere scuze pentru că v-am întrerupt…
– De ce râzi? Nu văd nimic!
Misa își puse mâinile în șolduri și făcu o mutriță, ceea ce o determină să arate atât de adorabil, încât râsetele care răsunau prin bucătărie nu se opriră pentru o bună bucată de timp.
***
Și, din nou, noaptea a coborât peste Deep Downtown.
Cu doar treizeci de minute până la deschiderea salonului “Aventură de noapte”, distribuția pentru acea tură a început să coboare în subsolul .
Erau Giraffe, o femeie înaltă, cu aspect de model, care emana o aură de soră mai mare; Zebra, al cărei păr negru, tuns scurt și elegant, era accentuat de reflexe argintii stilate; Newt, o roșcată timidă, cu părul tuns în stil ciupercă; Leopard, o blondă platinată, cu o tunsoare scurtă și ștrengară; și Lynx, cu părul asimetric de culoare căprui și o personalitate “tsundere”.
Kazusa, în ținuta sa caracteristică, cu o cămașă albă scoasă din pantaloni, pantaloni negri conici și ochelari cu ramă argintie, aștepta în holul de la intrare când un tânăr cu părul blond cu reflexe roz a ridicat mâna pentru a-l saluta.
– Bună dimineața, Sensei! Ups! Adică managerule!
– Bună dimineața, Serval.
Serval încă deținea locul întâi în topul popularității printre membrii distribuției.
Pe locul doi se afla Lycaon, care se întorsese recent. Odată pierduse locul în favoarea lui Lynx, dar eforturile sale recente îl ajutaseră să-l recâștige.
A doua zi după incidentul cu Inukai, Zero, Hawk și Kazusa s-au dus în mahalale să-l caute pe Lycaon.
Și, așa cum bănuise Zero, l-au găsit pe Lycaon în subsolul unei clădiri abandonate. Așezat într-un colț întunecat și umed al subsolului, Lycaon stătea cu genunchii strânși la piept, în timp ce Zero stătea în fața lui. Încet, Lycaon a ridicat privirea, atitudinea lui odată încrezătoare dispărând complet.
– Am venit să te iau.
Lycaon, care părea că nu-i venea a crede, mormăi:
– Dar… ți-am trădat încrederea. De două ori.
– “A treia oară e cu noroc” sau “trei greșeli și ești eliminat”? Tu decizi care va fi. Sincer să fiu, nu era alegerea mea să vin să te iau. Am fost convins de Lemur.
– De Lemur?
Cu ochii mijiți, el se uită la Kazusa, care stătea chiar în spatele lui Zero.
– Chiar dacă tu îl urai și el a suferit din cauza asta, Lemur nu te-a abandonat niciodată. De fapt, el m-a îndemnat să mă grăbesc și să te aduc înapoi cât mai repede posibil. Așadar, motivul pentru care îți dau această a treia șansă este din cauza lui Lemur. Dacă înțelegi, atunci nu ne mai pune pe noi, cei de la “RARE”, să ne ocupăm de problemele tale. Ridică-te!
Cu asta, Zero întoarse spatele și începu să se îndepărteze. Când Kazusa îi spuse:
– Haide, să mergem, Lycaon, cu privirea în jos, se ridică în picioare. Deși era clar din umerii lui tremurând că plângea, nici Kazusa, nici Hawk nu spuseră nimic și nu-i oferiră o batistă pentru a-i păstra ultima fărâmă de mândrie.
După această serie de evenimente, Lycaon s-a întors la “RARE” și, ca și înainte, continua să lucreze alături de Fossa și Jackal. Cu toate astea, părea ceva mai puțin enervat decât înainte și a început chiar să interacționeze cu alți membri ai distribuției, treptat.
În calitate de manager, Kazusa îl supraveghează discret pe Lycaon, dar până acum nu a simțit niciun fel de probleme.
În plus, a devenit clar că şi Crow, o altă persoană pe care o supraveghează, este un informator.