Acum că se gândea la asta, chiar înainte să urce în taxi, Crow trimisese un mesaj cuiva pe telefonul său.
După ce a trimis mesajul, Crow a pus telefonul deoparte și a spus: “Vom aștepta aici”, apoi a tăcut din nou. Kazusa nu a avut de ales decât să-l urmeze, având încredere în Crow și în relațiile sale cu poliția.
Dacă erau nevoiţi să aștepte, înseamnă că cineva urma să iasă din clădire.
Cei doi stăteau împreună într-un loc de-a lungul drumului, cu fața spre terenul secției de poliție D-Est, ascunși de privirea paznicului, urmărind în tăcere ușile automate.
Cu toate astea, nu ieși nimeni. Trecură cinci minute, apoi zece, iar Kazusa deveni din ce în ce mai neliniștit, schimbând piciorul pe care stătea. Tot nu a venit. Tot nu vine. Ce se putea întâmpla între timp cu Zero și Hawk?
Devenind nerăbdătoare, Kazusa se întoarse spre Crow.
– Hei, chiar va veni cineva?
– A venit!
“…”
Kazusa se întoarse repede, privirea lui căzând pe o siluetă zveltă care ieșea pe ușile automate. Silueta era luminată din spate, ascunzându-i fața, dar purta o haină cu glugă, pantaloni strâmți și adidași, un aspect obişnuit. Judecând după constituția fizică, părea a fi bărbat.
Un ofițer în uniformă îl observă pe bărbat și îl salută. Bărbatul răspunse doar cu un semn din cap, cu mâinile încă ascunse în buzunarele hainei, în timp ce traversa curtea și se îndrepta direct spre ei. Pe măsură ce se apropia, trăsăturile lui deveneau vizibile.
Avea pielea ca porțelanul, sprâncene fine și bine definite, ochi migdalați și înguști, nasul subțire și drept și buze roșiatice. O serie de piercinguri îi împodobeau urechea stângă. Părul său negru și lucios îi ascundea parțial fața, dar chiar și așa, era clar că era extrem de atrăgător.
Chiar și Kazusa, care era obișnuit cu fețele frumoase ale lui Zero și ale celorlalți Omega rebeli, s-a trezit captivat pentru o clipă de frumusețea bărbatului.
– Ce vânt te-aduce pe-aici? Apari la poliţie? îi spuse el lui Crow cu o voce unică, răgușită.
Dacă acest bărbat era contactul lui Crow din poliție, atunci trebuia să fie un detectiv în civil. În ciuda înfățișării sale aspre și a aerului său de farmec întunecat, care nu striga tocmai “detectiv”, faptul că ofițerul în uniformă îl salutase însemna că rangul său era cu siguranță mai înalt.
– Dacă e vorba de vreo problemă, nu mă băgați și pe mine, bine? Tocmai voiam să dorm puțin într-un pat adecvat după o supraveghere. La naiba, nu trebuia să-mi verific telefonul.
Mormăind nemulțumiri, bărbatul căscă, fără să-și ascundă enervarea față de vizita neașteptată. Părea cu adevărat ocupat, și era dificil să-l convingă să coopereze.
– Deci? Cine e ăsta? întrebă el, arătând spre Kazusa cu o mișcare firească a bărbiei.
Kazusa se prezentă în grabă.
– Numele meu este Toomine.
– Tipul ăsta era doctor până de curând, a adăugat Crow, ca explicație, determinându-l pe bărbat să ridice o sprânceană, cu un “O?” ușor interesat.
– Era… adică nu mai ești? întrebă el.
Kazusa ezită o clipă, dar se gândi că era mai bine să fie sincer dacă voia ajutorul acestui bărbat.
– Acum o lună, s-a descoperit că eram un Omega izolat, așa că mi s-a revocat licența medicală și am fost concediat.
– Un Omega izolat…
– Am pierdut totul și am căzut în disperare. Eram pe punctul de a sări de pe acoperișul căminului când cineva m-a salvat. Nu numai că mi-a salvat viața, dar mi-a oferit și un loc unde să stau, camarazi și chiar un motiv pentru a trăi. În prezent, mă aflu într-un adăpost pe care l-a înființat exclusiv pentru Omega rătăcitori.
La un moment dat, în timpul povestirii lui Kazusa, sprâncenele bărbatului s-au mișcat ușor, ca reacție la una dintre afirmațiile sale.
– Binefăcătorul meu și mâna lui dreaptă au fost luați de poliție acum aproximativ o oră. Dar ei nu au făcut nimic ilegal.
Crow a continuat de unde a rămas Kazusa.
– Cei doi au fost reținuți de detectivii de la Brigada a treia a secției D-Est. Probabil sunt interogați undeva în această clădire.
Kazusa a continuat:
– Un Alfa se află în spatele acțiunii poliției și este posibil ca adevărul să fie distorsionat, ducând la acuzații false împotriva lor.
– Amane! îl strigă Crow pe bărbat, cu un ton mai formal decât înainte.
– Vreau să le dovedesc nevinovăția. Ei sunt binefăcătorii mei.
Cu o expresie serioasă, Crow se aplecă brusc în față pentru a se înclina.
– Te rog, ajută-ne. Te implor.
“…”
Era neașteptat să-l vadă comportându-se astfel, așa că şi Kazusa a rămas surprins. Chiar și Amane, cel în fața căruia Crow se înclina, părea înlemnit de șoc, cu ochii mari.
După o clipă, Kazusa reveni la realitate și îl urmări pe Crow, aplecându-se profund.
– Te rog, și din partea mea!
În timp ce ținea mâinile pe lângă corp și continua să se încline, auzi un alt “la naiba” de sus.
– Termină cu comportamentul ăsta neobișnuit.
La auzul vocii enervate, se îndreptă, doar pentru a vedea expresia nemulțumită a bărbatului.
– Informatorii nu ar trebui să apeleze la emoții… mă deranjează.
Amane, încruntându-se cu chipul său frumos, se întoarse. În timp ce începea să se îndrepte înapoi pe drumul pe care venise, spuse:
– Urmați-mă.
Crow și Kazusa au schimbat priviri, iar în clipa următoare, amândoi au pornit în fugă. Crow l-a strigat pe bărbatul care mergea în față:
– Amane. Mulțumesc. Îți rămân dator.
Amane nu s-a uitat înapoi la cuvintele de recunoștință ale lui Crow. A făcut doar un gest firesc cu mâna.
Urmându-l pe Amane, Kazusa și Crow trecură prin ușile automate și intrară în clădirea stației D-Est. Din cauza orei, ghișeul de informații era gol, iar holul și interiorul erau liniștite.
– Dacă Organizația Criminală i-a arestat, înseamnă că acuzația este trafic de droguri? întrebă Amane în timp ce traversau holul spre lift.
– Probabil, răspunse Crow.
– El conduce un salon în Deep Downtown.
– Combinația dintre Deep Downtown și un salon este destul de periculoasă.
– Dar nu e genul acela de bar. De fapt, e foarte sănătos, adăugă Kazusa repede, apărând locul.
Amane râse ușor.
– Cum ar trebui să fie un bar “sănătos”? Fără alcool, fără atingeri?
– Nu… Se servește alcool, îl corectă Kazusa.
– Așa mă gândeam și eu.
Ajunseră la lift, iar Amane ridică din umeri și apăsă butonul de apel. Ușa se deschise imediat. Kazusa și Crow îl urmară pe Amane în lift.
– Și, dintre toate, este Echipa a Treia. Ce pacoste, spuse Amane în timp ce apăsa butonul etajului, scărpinându-se cu degetul pe bărbie.
– O pacoste… de ce?
– Echipa a treia are cei mai duri detectivi. La urma urmei, ei se ocupă mereu de oameni dificili.