Prima dată când a intrat în călduri, era încă clasificat ca Beta. Așa că nu luase nimic. A doua oară, efectele inhibitorilor probabil că dispăruseră. Dar azi, luase pastila prescrisă dimineața și totul părea în regulă până când Zero l-a apucat de braț.
- Nu știu motivul. Dar se pare că, în cazul nostru, pastilele nu sunt suficiente pentru a opri asta, a explicat Zero.
- Deci... atingerea noastră anulează efectele inhibitorilor? mormăi Kazusa, șocat de propriile cuvinte. Temperatura trupului său, care era în creștere, scăzu brusc.
- Deja formulasem o ipoteză pe baza condițiilor din căldurile tale anterioare, iar acum s-a confirmat, a afirmat Zero.
(Așa este...) își dădu seama Kazusa.
Gândindu-se înapoi, atât ieri, când Zero l-a ajutat să se mute, cât și azi, Zero păstrase o distanță vizibilă între ei. Fără atingeri întâmplătoare, fără atingeri ale umărului — părea puțin distant, chiar rece. Dar acum, avea sens. Zero își testase ipoteza păstrând distanța.
Totuși, chiar dacă încerca să-și confirme teoria, n-ar fi trebuit să-i explice mai întâi lui Kazusa înainte să-l apuce de braț în felul acela? Cel puțin atunci Kazusa s-ar fi putut pregăti mental. În schimb, s-a simțit ca un atac pe neașteptate. Șocul provoca să-i bată inima cu putere.
(Chiar nu pot să-l suport...) gândi Kazusa, suspinând în sinea lui.
Deși îi purta un respect nou lui Zero în anumite privințe, tot nu păreau să fie compatibili.
În timp ce Kazusa reflecta, Zero îl întrebă:
- Ai mai auzit vreodată de așa ceva?
După ce a respirat adânc pentru a-și calma inima care bătea cu putere, Kazusa a dat din cap.
- Nu, nu sunt specialist în medicina reproducerii. Așa că... nu am întâlnit așa ceva.
- Nici eu, răspunse Zero.
- Datorită mediului familial din care provin, am dezvoltat un anumit nivel de rezistență la feromonii Omega. Unii dintre Omega vagabonzi care trăiesc aici nu iau inhibitori, fie din cauza fiziologiei lor, fie din preferință. Dar eu nu eram niciodată afectat de căldura lor. Tu erai primul care mi-a declanșat o reacție. În acea noapte... mi-am pierdut complet controlul.
Kazusa se înroși când amintirea acelei nopți îi reveni în minte, în ciuda eforturilor sale de a o îngropa. Încercând să-și ascundă ruşinea, își ajustă ochelarii.
- Cred că este probabil din cauza mea, a spus Kazusa.
- Sunt un caz rar de Omega izola care s-a manifestat abia la treizeci de ani...
- Cu siguranță ești un caz neobișnuit, recunoscu Zero.
- Există șanse mari ca alte nereguli să apară în viitor. Va trebui să le rezolvăm pe măsură ce apar. Dar, deocamdată, cea mai bună apărare este să eviți atingerea fizică.
Zero spuse asta gânditor.
- Din ceea ce am simțit mai devreme, chiar dacă se produce o atingere accidentală, atâta timp cât ne separăm rapid, ar trebui să putem preveni scenariul cel mai rău, a adăugat el.
Mențiunea despre noaptea petrecută împreună ca "cel mai rău scenariu” îl duru, chiar dacă Kazusa știa că era adevărat.
- Da, probabil că așa e cel mai bine, murmură Kazusa.
Până acum, pastilele devin ineficiente doar când este cu Zero. După prima apariție a căldurii sale, s-a consultat cu un fost coleg de la secția de nașteri și au existat momente în timpul procesului de mutare când brațele sau mâinile lui Hawk l-au atins, dar niciuna dintre aceste situații nu a declanșat o reacție similară unui șoc electric.
(...Doar cu Zero se întâmplă asta.)
Kazusa reflectă asupra acestui fapt cu sentimente contradictorii.
Faptul că partenerul este identificat este un element pozitiv.
Este mult mai bine decât posibilitatea ca şi căldura să devină ineficientă cu un număr nespecificat de persoane.
Atâta timp cât nu intră în contact cu Zero, poate evita circumstanțe neprevăzute.
Kazusa și-a spus asta și s-a forțat să-și îmbunătățească starea de spirit apăsătoare.
- În perioada căldurii tale, vom păstra o distanță adecvată unul față de celălalt. E în regulă?
- Da.
După ce au confirmat acordul dintre ei, Zero a spus:
- Când termini de despachetat, anunță-mă. O să-ți arăt clădirea.
- Camera mea e la ultimul etaj.
Arătă spre tavan cu degetul mare și aruncă ceva în direcția lui Kazusa. Kazusa deschise mâinile pentru a prinde. Prinse o cheie cu capul albastru.
- Asta este cheia principală a camerei. Eu voi păstra cheia de rezervă.
Zero îi arătă lui Kazusa brelocul agățat de degetul arătător. Brelocul din oțel inoxidabil avea atașate vreo douăsprezece chei, fiecare cu capete de culori diferite — roșu, albastru, galben, verde, violet și așa mai departe. Se părea că şi culorile capetelor erau diferite pentru fiecare cameră.
- O, și îți voi da și un card de securitate.
Îi înmână lui Kazusa un card alb de dimensiunea unei cărți de vizită, iar acesta îl primi, având grijă să evite contactul cu Zero. Cardul de plastic îi părea cunoscut. Era cel pe care Zero îl introdusese în slotul de pe panoul de control al liftului.
- Liftul nu funcționează fără acest card. Singurul mijloc de a ajunge la spațiile de locuit este liftul. Păstrează-l mereu la tine și ai grijă să nu-l pierzi.
- Am văzut scările care duc la subsol la primul etaj. Dar nu există scări pentru a urca?
La întrebarea lui Kazusa, Zero dădu din cap.
- Există o scară de urgență pentru cazuri de dezastru. Dar în condiții normale este închisă. Doar cei care au un card de securitate pot accesa spațiile de locuit de la etajul al doilea și deasupra. Pentru livrări sau colete, te rog să foloseşti cutia de livrări de la primul etaj. De asemenea, acest card servește ca şi cheie pentru a intra în spațiul comun de la primul etaj.
Kazusa era surprinsă de cât de riguros era totul. Era la fel de sigur ca într-un hotel de lux.
- Unii rezidenți au fugit de la bordeluri sau de hărțuitori. Există posibilitatea ca urmăritorii să vină după ei. Poate fi incomod. Dar este pentru siguranță. Așadar, te rog să accepţi.
Din aceste cuvinte, era clar că Zero era cu adevărat dedicat administrării adăpostului pentru Omega Rătăcitori, "RARE".
Kazusa însuși este un Omega. Dar nu este un omega vagabond. Odată ce va finaliza tranziția pentru numărul său de identificare național, va putea primi în mod regulat rețete pentru pastile și va putea lucra normal.
Kazusa nu are dreptul să fie aici. Totuși, Zero îi permite să rămână din bunătate.
Există încă multe mistere în jurul lui Zero, iar Kazusa nu îi poate înțelege caracterul, dar...
(Ar trebui să fiu recunoscător.)
Savurând norocul de a nu fi nevoit să rătăcească pe străzi, Kazusa dădu din cap, strângând cu putere cheia și cardul pe care Zero i le dăduse.
- Înțeleg.