Atenţionare: 🔞
— Ah... ah...
Durerea m-a străbătut atât de puternic, încât n-am reușit să-mi opresc strigătul.
— Yohan.
Asgail m-a cuprins imediat în brațe, lipindu-mă de el atât de strâns, încât abia mai puteam respira.
Chiar și așa, îl simțeam încă adânc în mine, tare și greu de suportat.
Am deschis gura, dar pentru câteva clipe n-a ieșit niciun sunet.
Mintea mi s-a încețoșat, însă durerea a rămas limpede.
Trupul mi-a devenit moale în brațele lui, iar înăuntru m-am încordat fără voie.
— Yohan, te simţi bine?
Respira greu între cuvinte.
— Se termină curând. Mai rezistă puțin, Yohan.
Îmi repeta numele și mă săruta pe obraji, pe frunte, oriunde ajungea, dar durerea nu s-a domolit.
În cele din urmă am început să plâng, fără să mă mai pot opri.
— Yohan.
Asgail s-a oprit.
La vocea lui am reușit să mă adun puțin.
— Vrei să mă opresc?
Pentru o clipă m-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă aș spune da.
S-ar opri?
M-ar lua în brațe și m-ar liniști?
Dar nu am vrut să aflu.
Mi-am adunat puterile, m-am agățat de gâtul lui și am șoptit:
— Nu. Mă simt bine.
L-am auzit trăgând scurt aer în piept.
Mi-a tras șoldurile mai aproape și a inspirat adânc.
Apoi a început din nou să se miște, încet la început.
Mi-am relaxat trupul cât am putut și am încercat să-l primesc.
Durerea era acolo, dar încet-încet, printre fiori, am început să simt și altceva.
Mi-a revenit în minte o amintire.
"Kamar a dorit cândva să mă lase însărcinat."
Pe atunci nu am înțeles.
Acum am înțeles.
"Dacă atunci aș fi purtat copilul lui Kamar..."
— Yohan... Yohan...
Asgail îmi rostea numele tot mai des, iar mișcările lui deveneau mai grăbite.
Am înțeles că era aproape.
M-am prins de el și mai strâns, fără să vreau să-i dau drumul.
Mi-am întins picioarele în jurul lui, ignorând disconfortul.
Dintr-odată, Asgail s-a oprit.
Un tremur fin mi-a străbătut trupul când căldura lui s-a revărsat în mine, iar mirosul feromonilor s-a intensificat.
A rămas lipit de mine, respirând greu, iar eu l-am simțit eliberându-se adânc înăuntru.
— Yohan.
Mi-a mormăit numele ca pe un oftat și m-a sărutat.
Încă nu s-a retras, iar fiecare mișcare mică îmi trimitea fiori prin trup.
Am închis ochii, amețit de căldură și de mirosul lui.
Când simțeam că-mi pierd din nou cunoștința, Asgail m-a ridicat în brațe.
Am tresărit și m-am prins de gâtul lui.
Nu s-a oprit.
M-a purtat câțiva pași, încă unit cu mine, până când am simțit sub noi suprafața tare a patului îngust.
Era același pat pe care eu și Kamar ne-am strâns de atâtea ori unul în brațele celuilalt.
— Tu și Kamar sigur v-ați tăvălit și aici.
Asgail vorbea printre respirații grele.
Deși eram amețit, i-am răspuns:
— Ai spus că o să fii Kamar pentru mine.
— Aşa e.
S-a prins imediat de cuvintele mele.
— Atunci, dacă aici făceați totul, e firesc să facem și noi la fel.
Avea o logică stranie, dar în clipa aceea nu am mai avut puterea să mă gândesc la ea.
Asgail m-a sărutat din nou.
A rămas adânc în mine și a început să se miște iar, de data asta cu mine întins pe spate și el deasupra.
Mișcările lui m-au determinat să mă ridic de pe pat și să cad înapoi, iar printre ele îmi scăpau gemete scurte.
— Ah... ah...
După nişte mișcări, m-a prins de șolduri și m-a ținut strâns.
Respirația lui fierbinte s-a amestecat cu un nou val de căldură care s-a revărsat în mine.
Tot trupul mi-a tremurat.
O parte din mine știa deja că am ajuns la limită.
Feromonii lui erau atât de puternici, încât parcă îmi intrau în sânge.
Mi-am spus că probabil era suficient.
Dar Asgail nu părea să creadă asta.
M-a ridicat din nou, m-a întors pe o parte și mi-a sprijinit unul dintre picioare pe brațul lui.
Apoi a reluat mișcările.
Nu mai aveam putere să strig.
Doar gemete joase mi se amestecau cu respirația.
În ritmul acela, aveam impresia că aș fi rămas însărcinat chiar și dacă trupul meu nu era construit pentru asta.
După ce s-a eliberat în mine pentru a șasea oară, conștiința mi s-a stins din nou.
Mi-am revenit când am simțit mâini alunecând peste trupul meu.
Mi-a luat câteva clipe să deschid ochii și să înțeleg unde eram.
— Te-ai trezit.
Asgail mi-a șoptit la ureche.
M-a ciupit ușor de sfârc, iar eu am tresărit.
— Au.
Bărbatul din spatele meu a râs încet.
Stătea pe pat, ținându-mă în brațe, și continua să mă sărute și să mă muște ușor peste tot.
Când a ajuns la umărul meu, m-am retras instinctiv.
— Ah!
M-am înroșit.
Abia atunci mi-am dat seama că încă nu s-a retras complet.
Pentru o clipă m-am panicat, dar Asgail a spus calm, din spatele meu:
— Nu mă retrag încă două zile.
— Două zile?
Am încremenit.
Dorea să spună că urma să rămân așa tot timpul cât stăteam aici?
Probabil mi s-a schimbat culoarea feței, pentru că a adăugat imediat:
— Glumeam. Mă retrag dimineață.
— Dimineață?
Nu știam cât era ceasul.
Întunericul din jur îmi spunea doar că era noapte.
Cu voce nesigură, am întrebat, iar el mi-a răspuns ca și cum era cel mai firesc lucru:
— Așteptăm ca sămânța pe care am lăsat-o în tine să prindă rădăcini.
Mi-a strecurat o mână între coapse.
Am tresărit și le-am depărtat fără voie.
— Ah!
Cu cealaltă mână mi-a prins palma și mi-a coborât-o.
Înainte să înțeleg ce făcea, degetele mele l-au atins acolo unde încă era unit cu mine.
Am încercat să-mi retrag mâna, dar nu m-a lăsat.
Mi-a ținut degetele acolo și a șoptit:
— Ce simți?
— C…ce să simt?
M-am bâlbâit, rușinat.
Asgail m-a necăjit:
— Ce simți acolo.
Eram prea ruşinat ca să răspund.
M-a determinat să ating mai bine locul în care trupul meu îl cuprindea încă.
Am înghițit în sec.
— Nu mai ești umed deloc, aşa e?
— N…nu.
Am dat repede din cap.
La exterior nu mai era aproape deloc umezeală.
Totul a rămas înăuntru.
Numai gândul m-a amețit.
— A…ar trebui să fie suficient, aşa e?
Vocea îmi tremura de rușine.
Asgail a clătinat hotărât din cap.
— Nu. Nu e suficient.
M-a strâns mai tare de mijloc.
— Încă e prea puțin.
L-am auzit inspirând adânc, de parcă se bucura de mirosul meu.
Eu eram atât de acoperit de feromonii lui, încât nici măcar nu mai puteam deosebi dacă îi simțeam și pe ai mei.
L-am simțit din nou mișcându-se încet în mine și un fior mi-a trecut prin trup.
Mi-am întors timid capul.
Asgail m-a sărutat imediat, de parcă a așteptat asta.
Limbile ni s-au întâlnit firesc.
Fără să întrerupă sărutul, m-a culcat din nou pe pat.
Mi-a desfăcut picioarele și a rămas adânc în mine.
— Yohan.
Vocea îi era caldă, plină de dorință, când a început să se miște încet.
I-am cuprins obrazul cu palma și i-am răspuns la fiecare sărut.
Cu fiecare mișcare, căldura rămasă în mine se mișca odată cu el.
Eram amețit de feromoni și nu mai puteam gândi limpede.
Știam că n-ar fi trebuit să rostesc asemenea cuvinte.
Și totuși am făcut-o.
— Ai vrea să trăiești aici cu mine?
La întrebarea mea, Asgail s-a oprit.