— Yohan, Yohan!
Auzindu-l cum mă striga, am deschis ochii și am dat cu privirea de chipul livid al lui Kamar, aplecat deasupra mea. Abia atunci mi-am dat seama că am leșinat pentru câteva clipe. Faptul că nu a trecut prea mult timp era limpede: sperma pe care Kamar o vărsase pe mine încă nu se uscase. Încă amețit, am clipit nedumerit, iar Kamar a răsuflat în sfârșit ușurat.
— Slavă lui Allah, am crezut că ai murit...
Mi s-a părut că dramatiza cam mult, dar în același timp mi-am dat seama că probabil s-a stăpânit. Deși mi-a acoperit spatele cu spermă, nu m-a pătruns niciodată și, mai ales, s-a oprit chiar dacă penisul lui, încă pe deplin erect, se apăsa de mine. M-am simțit vinovat.
— Scuze... Cred că am leșinat.
Vocea mi s-a stins, iar Kamar a clătinat repede din cap.
— Nu, e vina mea că m-am năpustit asupra ta ca un animal... Eu eram animalul. Îmi pare rău, Yohan. Ar fi trebuit să mă stăpânesc, dar mi-am pierdut cumpătul. Ești atât de mic și de fragil, iar eu am uitat. Sau, mai bine spus, știam și am ales să ignor asta. Îmi pare rău. Chiar îmi pare rău.
Cu cât îl auzeam cerându-și iertare, cu atât mă simțeam mai ruşinat. Dar nici dacă mi-aș fi cerut și eu scuze nu s-ar fi rezolvat nimic. În schimb, am ridicat mâinile, i-am cuprins obrajii și l-am tras spre mine. Mi-am lipit buzele de ale lui, iar șirul de scuze s-a oprit.
— E în regulă.
Am zâmbit.
— E în regulă, Kamar. Serios.
Mi-am petrecut brațul în jurul gâtului lui, iar trupul lui mare și încordat s-a relaxat treptat. Și-a întors capul și m-a sărutat pe obraz, apoi a oftat. Greutatea lui mă apăsa, dar mi-am tras sufletul și l-am bătut încet pe spate. Dându-și seama cum stăteam, Kamar s-a rostogolit de pe mine și s-a lipit de trupul meu dintr-o parte. M-a sărutat pe frunte, pe obraz, pe nas, apoi a zăbovit asupra buzelor mele. Am închis ochii și i-am primit limba blândă. Cu un braț îmi mângâia șoldul, dar nu a mers mai departe.
Și-a mușcat ușor buza de jos și m-a strâns în brațe. Mi-am sprijinit capul de pieptul lui. Inima îi bătea ceva mai repede, dar regulat, iar sunetul îmi răsuna în urechi. O liniște plăcută m-a cuprins și am rămas așa o vreme.
Deodată, m-am încordat din cap până-n picioare. Atunci mi-am dat seama. Trupul meu era murdar de transpirație și spermă.
— Ce s-a întâmplat?
Kamar mi-a simțit mișcarea și m-a întrebat, privind spre mine de sus. Eram ruşinat, dar nici nu puteam rămâne așa. Mi-am dat seama și că eram amândoi goi, lipiți unul de celălalt. I-am răspuns cu grijă:
— Cred că ar trebui să mă spăl.
Kamar s-a oprit imediat. Mâna care îmi mângâiase șoldul a rămas nemișcată. A părut să se gândească o clipă, apoi a spus:
— Bine. Atunci odihnește-te puțin.
Probabil era epuizat după ce a ajuns de atâtea ori la orgasm. Cu gândul acesta, am dat ascultător din cap. Când m-am lăsat pe spate, Kamar m-a sărutat pe frunte. Brațele alături de care mă ținea erau la fel de puternice ca întotdeauna.
"Mă odihnesc puțin, apoi mă duc să mă spăl. Doar puțin.”
Și, fără să-mi dau seama cum, am căzut într-un somn adânc. Chiar și atunci, căldura și forța brațelor lui au rămas undeva la marginea conștiinței mele, la fel ca sărutul blând pe care mi l-a lăsat pe creștet.
M-a trezit o mișcare bruscă, urmată de o zguduitură puternică. Respirația întretăiată a lui Kamar îmi răsuna în urechi.
Mi-am forțat pleoapele să se deschidă. Primul lucru pe care l-am văzut era pieptul lui lat. Când mi-am ridicat privirea, l-am văzut pe Kamar pe jumătate ridicat, cu ochii deschiși. Chipul lui palid mi-a spus că a avut din nou un coșmar. Văzându-l atât de livid, am întins repede brațele și l-am tras la piept.
— E în regulă, e în regulă. Ai visat din nou...
L-am liniștit în șoaptă și l-am strâns tare în brațe. La început, Kamar a rămas încordat, apoi a expirat adânc și m-a îmbrățișat la rândul lui. L-am mângâiat o vreme pe spate înainte să întreb:
— Ce ai visat de data asta?
A ezitat înainte să răspundă.
— Nu-mi amintesc.
Poate că, de fapt, nu voia să-și amintească. Dacă amintirile urmau să se întoarcă, aveau să o facă de la sine. Am hotărât să nu insist.
— Atunci uită-l.
Kamar a rămas nemișcat, cu urechea lipită de pieptul meu. Mi-am amintit că nou-născuții se liniștesc când sunt așezați pe pieptul mamei și îi aud bătăile inimii. Ținându-l în brațe ca pe un copil, am simțit cum mă strânge mai tare, apoi cum își slăbește încet îmbrățișarea.
— Nu vreau să-mi amintesc.
A șoptit cu un glas care semăna mai degrabă cu un oftat.
— Nu vreau să mă întorc.
— Nu te teme. O să fie bine.
L-am liniștit din nou, iar el a mormăit încet:
— Vreau să rămân aici cu tine. Pentru totdeauna.
"Oare chiar ar fi posibil?”
Pentru o clipă, m-am lăsat purtat de gând. Cât de minunat era să putem rămâne aici singuri, doar noi doi. Pierdut în fantezia aceea, l-am simțit frecându-și obrazul de pieptul meu.
— Mă gâdilă.
Am izbucnit în râs fără să-mi dau seama, dar Kamar nu a zâmbit. M-a strâns și mai tare și a început să-mi adulmece trupul, apoi a spus:
— Miroși atât de bine.
Zâmbetul mi-a încremenit pe buze. Fără să observe că m-am încordat, și-a îngropat nasul în pieptul meu și a tras adânc aer în piept. Mintea mi s-a golit, iar el a continuat:
— M-am mai gândit uneori că miroși frumos... dar azi mirosul e mult mai puternic. Oare pentru că am făcut ceva obraznic?
Întrebarea lui tachinatoare m-a determinat să răspund absent:
— Ceva... obraznic?
"Oare ce am făcut era chiar atât de rău? Am făcut ceva interzis? Pentru că am uitat că sunt Omega, era asta un avertisment de la Allah?”
— Yohan.
Vocea lui m-a readus la realitate. Mă privea cu seriozitate.
— Ce ai? Te simți rău?
Am ezitat, neștiind ce să-i răspund. El a așteptat în tăcere. Văzându-i chipul îngrijorat, m-am forțat să zâmbesc.
— Poate e doar mirosul fructelor. Uite, încă au mai rămas atât de multe.
Am arătat spre grămada de fructe pe care le-am cules împreună. El și-a înclinat capul într-o parte, apoi a clătinat din el.
— Nu. E mirosul tău. Sunt sigur.
Ca să-mi demonstreze, și-a lipit din nou nasul de pieptul meu și a inspirat adânc. Nu mai puteam nega.
La scurt timp, spre surprinderea mea, respirația lui Kamar s-a liniștit și a adormit. Nu-mi venea să cred că putea să adoarmă atât de repede după ce tocmai s-a trezit dintr-un coșmar. Chiar și în somn mă ținea strâns, având capul pe pieptul meu, iar eu m-am relaxat treptat. N-aveam nevoie să verific ce miros a simțit. Nu puteau fi decât feromonii mei.
Nu am întâlnit pe nimeni până atunci și mi-am lăsat garda jos pentru că nu puteam simți mirosul lui Kamar.
"Ar fi trebuit să cumpăr inhibitori?”
Gândul mi-a venit prea târziu. Singura consolare era că şi Kamar era Beta. Dacă era Alfa, ar fi știut că sunt Omega în clipa în care mi-ar fi simțit mirosul.
"Când salvezi o viață, îți asumi și răspunderea pentru ea.”
Mi-am amintit cuvintele pe care mi le-a spus tata în copilărie și m-am aplecat să-l sărut pe Kamar pe frunte. Am inspirat ușor, dar nu am simțit niciun miros. Era cu siguranță un Beta.
"Bine. O să fie bine.”
M-am liniștit singur, încercând să cred asta. Şi-a pierdut memoria, așa că termeni precum Omega sau Alfa nu ar fi trebuit să însemne nimic pentru el. Cel puțin asta speram. Dar atunci m-a lovit o altă teamă.
"Ce avea să facă şi Kamar când urma să intru în călduri?”
M-am speriat atât de tare, încât m-am silit să nu mă mai gândesc. Chiar dacă aș fi intrat în călduri, el era Beta și nu era afectat de feromonii mei. Dar putea totuși să mă urască din cauza asta.
Numai gândul că ar putea să mă insulte și să mă înjure îmi tăia respirația. Am închis ochii și l-am strâns tare pe Kamar în brațe. El mi-a zâmbit în somn. Ochii au început să mă usture. Kamar a căzut într-un somn adânc, fără vise, dar eu am rămas treaz multă vreme după aceea.