Povestea lui Khom şi Baiboon

Capitolul 8

Iuliana

       - Ce faci, Baiboon? a întrebat Khom. Inima i-a bătut ca o tobă când a văzut degetele subțiri ale lui Baiboon încheindu-i încet cămașa.

       - Cum poate Phi să încheie o cămașă ca asta? a răspuns Baiboon în timp ce se concentra asupra încheierii cămășii lui Khom, care era puţin deschisă, arătându-i pieptul lat.

       După ce a terminat, tânărul a zâmbit și a ridicat capul pentru a-l privi pe Khom, care acum stătea nemișcat și se uita fix la tânăr. Baiboon a înclinat capul, determinându-l pe Khom să tresară surprins.

       - Ce s-a întâmplat? a întrebat Baiboon. Acum tânărul era liniștit, căci deja îi încheiase cămașa lui Khom cu grijă.

      

       - O, nimic. Mulţumesc că mi-ai încheiat-o. Ar trebui să-ți mănânci înghețata acum. Deja se topește.

       A simțit că are o stare neregulată în timp ce se afla cu tânărul și a văzut că prietenii lui Baiboon se uitau suspicios la ei. Khom a stat liniștit și nu a mai arătat nicio reacție, în timp ce Baiboon a continuat să mănânce înghețata ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

       - Mulțumesc foarte mult pentru înghețată P'Khom, a spus Waew, prietenul lui Baiboon. Ceilalți au ridicat și ei mâinile la unison, dându-i un Wai lui Khom în fața magazinului de înghețată.

       - Nicio problemă, a răspuns el calm, înainte de a se întoarce să se uite la Baiboon, care stătea lângă el.

       - Baiboon, mă poți aștepta aici. O să iau mașina și mă întorc să te iau, a spus Khom. Baiboon s-a ridicat în picioare cu o oarecare ezitare.

       - Te vom însoți până când va veni Phi Khom, a spus Salli, determinându-l pe Baiboon să dea din cap în semn de acord.

       - Phi Khom, grăbește-te să te întorci, a spus tânărul întorcându-se spre Khom.

       Khom a zâmbit puțin, înainte de a merge înapoi la școală pentru a lua mașina. În timp ce în spate, Baiboon privea figura lui Khom fără să-și abată privirea.

       - Cred că ar fi mai bine să merg cu Phi Khom, ca să nu-i irosesc timpul, a spus Baiboon, pe punctul de a-l urma pe Khom. Dar Phai l-a apucat primul de braț.

       - Așteaptă aici, pentru că P'Khom a plecat și el de aici, a spus Phai.

       Baiboon și-a strâns ușor buzele, în timp ce Khom a trebuit să se întoarcă până în fața școlii, în timp ce Baiboon a stat și a așteptat ca de obicei.

       - Baiboon, ce face Phi al tău? a întrebat curios San. Baiboon a ezitat puțin.

       - Phi San îl poate întreba chiar pe P'Khom. Nici eu nu știu ce face P'Khom, a răspuns Baiboon.

       - Baiboon voi trimite un mesaj pe Line la ora 19:00, i-a spus Phai lui Baiboon, în timp ce ceilalți prieteni stăteau și discutau.

       - Pe Line? De ce, există vreo temă pentru acasă de care să nu știu? a întrebat Baiboon nevinovat, pentru că întotdeauna a crezut că vor folosi Line doar pentru a vorbi despre munca în grup și temele pentru acasă.

       - Nu... dar trebuie să încercăm, ca să te pricepi, a răspuns Phai. Baiboon era încă puțin ezitant, dar a dat din cap.

       - Baiboon, Phi al tău are o prietenă? a întrebat Salli curioasă. Baiboon a tăcut o clipă înainte de a scutura din cap.

       - Nu, a răspuns Baiboon.

       - Serios? La vârsta lui, Phi Khom ar trebui să aibă o iubită sau o soție. În plus, Phi al tău este foarte chipeș. Nu înțeleg de ce este încă singur, a spus Salli.

       De fapt, Baiboon se gândea la același lucru, dar când era pe punctul de a răspunde, mașina lui Khom s-a apropiat de el și a coborât imediat portiera de sticlă a mașinii, în timp ce i-a făcut semn din cap lui Baiboon să urce repede.

       - Toată lumea, noi mergem mai întâi acasă. Vă mulțumim foarte mult că ne-ați invitat să mâncăm înghețată, a spus Baiboon, zâmbind.

       - Nu-i nimic! Data viitoare, hai să mergem în vacanță sau să facem o programare pentru prânz, a spus Salli, înainte ca toată lumea să ridice din nou mâinile pentru a saluta.

       Baiboon s-a întors și i-a zâmbit lui Phai în timp ce intra în mașină. De îndată ce Baiboon s-a urcat în mașină, Khom a accelerat imediat.

       - Ah, este un smoothie de căpșuni, a spus Baiboon când a văzut smoothie-ul de căpșuni care se topise în suportul de pahare din mașină.

       - O, da, l-am cumpărat pentru tine. Dar s-a topit deja, a spus el pe un ton normal.

       - Atunci de ce nu mi-a spus Phi Khom în prealabil? Știind asta, l-aș fi mâncat primul, a spus tânărul.

       - Am văzut că vrei să mănânci înghețată. Așa că nu ți-am spus, a răspuns Khom, în timp ce Baiboon a luat imediat un pahar de smoothie de căpșuni și l-a sorbit.

       - Hei, deja s-a topit! O să îl arunc acasă, a protestat Khom. Baibon a clătinat din cap.

       - Nu-l arunca! Încă este comestibil. P'Khom l-a cumpărat. E încă bun, a spus Baiboon.

       Khom s-a uitat înapoi la el înainte de a zâmbi ușor. Știa că Baiboon nu voia ca el să se descurajeze pentru că îi cumpărase smoothie-urile. Așa că l-a lăsat pe Baiboon să-l mănânce pe al său înainte ca tânărul să stea nemișcat o vreme, când și-a dat seama de ceva.

       - P'Khom, pot să te întreb ceva personal? a spus tânărul cu voce joasă.

       - Ce să întrebi? a replicat el.

       - Păi... asta... De ce Phi Khom nu are încă o iubită? Prietenul meu a spus că un bărbat cunoscut și chipeș ca Phi Khom ar trebui să aibă deja o soție sau o iubită. Dar încă îl văd pe Phi Khom singur, a întrebat tânărul pe un ton speriat, dar era curios și s-a hotărât să întrebe.

       - Nu mi-am întâlnit încă sufletul pereche, a răspuns Khom, deoarece nici el nu a găsit un răspuns la întrebarea lui Baiboon.

       O parte din el se gândea că nu era încă pregătit să aibă pe cineva, pentru că slujba lui actuală era foarte riscantă.

       - Și când îl va găsi Phi? a întrebat din nou Baiboon.

       Khom s-a întors spre Baiboon în timp ce mașina oprea la un semafor roșu. Baiboon și-a ridicat ușor sprâncenele când a văzut că se uita la el Khom.

       - Când? Nu știu. Să spunem doar că, atunci când va veni timpul, sufletul meu pereche va veni probabil singur, răspunse Khom cu un zâmbet blând, determinându-l pe Baiboon să se gândească la el.

       - Dar eu? Pot să devin sufletul pereche al lui Phi Khom? a întrebat tânărul cu inocență și puțin confuz.

       - În niciun caz! Nu suntem noi doi frați? a răspuns Khom pe un ton serios. Când a auzit ce a spus Khom, Baiboon a simțit o senzație ciudată.

       - Deci, ai vreo temă pentru acasă astăzi? a întrebat Khom când și-a amintit.

       - Da, dar nu e prea mult, a răspuns Baiboon.

       Sunetul de notificare a unui mesaj primit i-a alertat pe amândoi. Baiboon și-a ridicat imediat telefonul mobil și a apăsat aplicația Line pentru a citi mesajul primit. Khom a aruncat o privire în secret, dar nu a putut vedea cine i-a trimis mesajul lui Baiboon.

       - Phai a trimis un mesaj să mă întrebe dacă am ajuns.

       Fără să fie nevoie să întrebe, Baiboon i-a spus lui Khom cine a trimis mesajul.

       [Tocmai s-a despărțit acum o clipă, cum de a ajuns aici atât de repede? E o mașină, nu o rachetă!!] mormăi Khom în sinea lui.

       - Ce a spus Phi?

       Baiboon, care răspundea la mesajul lui Phai, s-a întors să îl întrebe pe Khom, deoarece auzea mormăielile incoerente ale acestuia.

       - Nimic. Fredonam un cântec, a răspuns Khom cu o expresie normală.

       Baiboon îi răspunsese deja lui Phai spunându-i că încă nu sosise și își puse telefonul deoparte. Dar mesajul Line a sunat din nou şi se părea că Phai nu era singurul care îi trimitea mesaje, pentru că notificările de mesaje răsunau succesiv, determinându-l să se simtă enervat.

       - Phi Khom, cum pot opri sunetul? a întrebat tânărul cu blândețe. Khom părea confuz.

       - De ce vrei să-l opreşti? a întrebat Khom.

       - Dacă va fi mereu așa, ceilalți se vor enerva. În plus, Baiboon știe că lui P'Khom s-ar putea să nu-i placă dacă continui să răspund la aceste mesaje, a spus tânărul.

       - Hai să mergem mai întâi acasă. O să te învăț cum să îl organizezi, a spus Khom, determinându-l pe Baiboon să zâmbească larg. Între timp, mesajele vocale Line au continuat să sune pentru o vreme.

       - Deci nu ai de gând să citești mai întâi? a întrebat Khom, în timp ce Baiboon a clătinat din cap.

       - Nu, pot să citesc acasă. Mă amețește să o citesc în mașină, a răspuns tânărul în timp ce sorbea smoothie-ul de căpșuni topit. Între timp, colțurile gurii lui Khom s-au ridicat satisfăcute.

       După un timp, au ajuns acasă. Baiboon a coborât la parter pentru a le aduce un omagiu lui Kim și Kamol în casa principală și a mers să-și prezinte omagiile mătușii sale, precum și celor din jur, înainte de a se întoarce să se schimbe în camera lui și să-și facă temele.

       După ce a terminat, și-a luat telefonul mobil și s-a dus la casa lui Khom, deoarece avea de gând să îl învețe să oprească sunetul de notificare al aplicației Line.

       - Mulțumesc, a spus Baiboon cu un zâmbet, după ce a înțeles ce îi explicase Khom.

       - Deci, ce fotografie ai pus ca imagine de profil? a întrebat Khom în timp ce apăsă pe setări pentru a deschide imaginea de profil a lui Baiboon. Cât despre mesajele de la Phai, San și ceilalți prieteni ai lui Baiboon, Khom le citise pe toate.

       - Nu știu, Phai a reușit, a spus Baiboon.

       - De ce nu-ți faci o poză? Este profilul tău Line, așa că poți folosi poza ta, a spus Khom.

       - Deci ar trebui să fac o poză? a întrebat Baiboon. Khom a dat din cap.

       Pot să fac o poză cu Phi Khom? Vreau să folosesc o poză cu mine și cu Phi ca poză de profil, a întrebat tânărul pe un ton ușor emoționat.

       - De ce trebuie să faci o poză cu mine? a întrebat el cu suspiciune.

       - Păi, din moment ce P'Khom a fost cel care mi-a cumpărat acest telefon mobil, Phi ar trebui să fie implicat, a răspuns inocent tânărul.

       - Deci, pentru pat, dulap, masă de studiu și tot ce ți-am cumpărat, trebuie să mă implic și eu în aceste lucruri? a întrebat Khom în glumă, dar a trebuit să se oprească atunci când Baiboon a dat din cap în semn de acord.

       - Sigur, Phi poate dormi cu mine. Phi poate folosi și garderoba mea, pernele, păturile și tot ce este în camera mea, pentru că jumătate din ea îi aparține lui P'Khom, a răspuns Baiboon imediat.

       Khom a rămas uimit. Propoziția pe care a spus-o Baiboon era o propoziție obișnuită, dar Khom a simțit că i se încălzește fața.

       - Păi... nu e nevoie... O să fac doar o fotografie cu tine, a spus Khom, fără să se gândească mai departe de atât.

       - Vino și stai lângă mine pentru o fotografie, a schimbat Khom subiectul.

       Baiboon a zâmbit larg și s-a ridicat imediat și s-a așezat lângă Khom. Deoarece corpul său era mult mai mic decât al lui Khom, Baiboon s-a așezat și s-a sprijinit pe pieptul lui Khom, în timp ce bărbatul era cel care ținea telefonul mobil, iar o mână îl ținea pe Baiboon.

       - Bine. Zâmbește! Unu... doi... trei... a numărat Khom înainte de a apăsa butonul pentru a face fotografia.

       - Să vedem, a spus Baiboon entuziasmat, deoarece voia să știe cum au ieșit pozele.

       Khom a deschis galeria și, când a văzut poza lui cu Baiboon, a simțit că i se înroșește fața.

       - Phi Khom, e bine sau arăt urât? s-a grăbit tânărul să întrebe, pentru că știa că arăta foarte bine Khom în comparație cu el.

       - Nu, nu eşti. Ești foarte drăguț. Folosește această fotografie ca imagine de profil, a spus Khom în timp ce apăsă butonul de setare pentru a schimba imediat profilul lui Baiboon.

       După ce i-a schimbat poza de profil, Khom i-a returnat telefonul mobil lui Baiboon. Tânărul l-a privit cu un zâmbet.

       - Pot să folosesc această fotografie și ca tapet? a întrebat Baiboon cu un zâmbet.

       Khom a dat din cap, iar Baibbon a apăsat apoi pentru a schimba imediat imaginea de pe ecran cu fotografia cu el și Khom. Când s-a schimbat, Baibbon l-a văzut pe Khom zâmbind, înainte ca ochii lui să privească dincolo de copacul de mango de lângă casa lui Khom.

       - Ah, P’Khom, sunt atât de mulți mango, a spus Baiboon, arătând spre pomul de mango. Khom s-a întors să se uite și a dat din cap.

       - Păi… Mango Kaew, a spus Khom. Baiboon s-a ridicat și s-a dus sub un copac foarte umbros, cu multe fructe printre ramuri și frunze.

       - Vreau să mănânc mango cu sos dulce de pește. Phi vrea să mâncăm împreună? a întrebat el.

       - Sigur, acum sunt liber, a răspuns Khom. Baiboon s-a urcat apoi în copacul de mango, deoarece nu putea culege mango de jos.

       - Ce ai de gând să faci? s-a grăbit Khom să-l oprească pentru că l-a văzut pe Baiboon purtând pantaloni scurți, deși nu a spus nimic despre ei.

       - Mă duc să culeg un mango, a răspuns tânărul.

       Khom a mers până la baza copacului de mango și a încercat să întindă mâna pentru a-l culege, dar tot nu a ajuns.

       - Poți folosi lemnul. Dacă vei cădea, ce vei face? Coboară acum! a spus Khom. Baiboon a coborât cu greu din copacul de mango.

       - Deci, de unde pot lua lemnul ăla? a întrebat Baiboon încet, în timp ce se uita la mango-ul foarte ispititor.

       - Lop... Ai Lop, avem lemne pentru a culege mango la tine acasă? a întrebat Khom, care mergea nu prea departe.

       - Aveam unul, dar a dispărut. Nu știu. Phi vrea să mănânce mango? Le putem cumpăra în loc să le culegem noi înșine. Nu trebuie să ne deranjăm și doar să mâncăm, nu ar fi mai bine așa? a spus Lop iritat și apoi s-a dus să-i vadă pe Khom și Baiboon.

       - Vrei să te lovesc?!! Baiboon vrea să mănânce acest mango, a spus Khom, uitându-se la el.

       - O, Doamne! a spus Lop cu glas răgușit. Baiboon stătea acolo, confuz.

       - Nu trebuia să vii aici, sau vrei să te lovesc cu adevărat?! spuse Khom, fără să-l ia în serios.

       - Phi Lop vrea să mănânce și el mango? a întrebat Baiboon pe Lop.

       - Nu, Baiboon. Mă duc să cumpăr niște lucruri pentru mătușa Nee. Eu voi pleca primul, Phi Khom. Nu voi fi aici.

       După ce a spus asta, Lop a fugit în grabă, înainte ca să-l lovească Khom cu piciorul.

       - Despre ce vorbiți? a întrebat confuz Baiboon.

       - Nu e nevoie să te gândești la asta. E nebun. Așadar, mai vrei să mănânci mango? a întrebat Khom.

       - Hm… Dar fără băț, nu pot mânca, a spus tânărul cu blândețe. Dar ochii lui spuneau că își dorea asta cu adevărat.

       - Poftim, urcă-te pe umerii mei. În acest fel, ar trebui să fie suficient pentru a putea ajunge și a-l culege, spuse Khom fără să stea pe gânduri.

       - Nu... Nu e o idee bună, Phi Khom. Nu îndrăznesc să mă urc pe umerii lui Phi Khom. Cum aș putea să fac asta? s-a grăbit Baiboon să protesteze.

       - Nu-mi pasă! a spus el cu voce joasă.

       - Dar...

       Baiboon era confuz, pentru că i se părea nepotrivit ca o persoană mai tânără să se urce pe umerii cuiva mai în vârstă decât el doar pentru a culege mango.

       - Mai vrei să mănânci? a întrebat din nou. Baiboon a dat încet din cap.

       - Atunci nu trebuie să te gândești prea mult. Vino și ia-l înainte ca cerul să se întunece și să nu mai poți vedea mango, a spus Khom încurajator, determinându-l pe Baiboon să dea din cap în semn de aprobare.

       Khom s-a ghemuit.

       - Chiar trebuie să urc pe umerii lui Phi? Nu ar fi mai bine pentru mine să merg în spatele lui Phi Khom? a întrebat din nou Baiboon.

       - Dacă urci pe spate, cum poți ajunge la mango? Nu trebuie să spui nimic. Să ne grăbim!

       Baiboon s-a mutat imediat să se așeze pe umerii lui Khom.

       - Îmi pare rău, Phi Khom, s-a scuzat mai întâi Baiboon.

       Tânărul s-a așezat pe umerii lui Khom, cu ambele picioare întinse în față, în timp ce Khom folosea ambele mâini pentru a ține picioarele lui Baiboon.

       - Fixează-te bine. Mă voi ridica în picioare, a spus el.

       - Bine! a răspuns Baiboon, înainte ca să se ridice Khom încet.

       Tânărul nu era prea greu, permițându-i lui Khom să se ridice ușor în picioare.

       - Baiboon spune-mi în ce direcție să mă mișc, a spus Khom.

       - Bine. O să dau o mână de ajutor acum, a spus tânărul cu entuziasm, chicotind.

       Baiboon a început să arate direcția în care să culeagă mango. După ce l-a cules, Baiboon i l-a dat lui Khom, iar el l-a lăsat jos.

       - Phi Khom, mută-te puțin spre stânga, a spus Baiboon. Khom s-a mișcat în consecință.

       Khom a aruncat o privire în lateral și a văzut picioarele subțiri și albe ale lui Baiboon așezate pe umerii lui. S-a încruntat ușor când și-a dat seama că pantalonii scurți pe care îi purta Baiboon se ridicau atunci când se așeza, până când i se vedeau clar picioarele.

       Inima lui Khom a bătut cu putere când a văzut picioarele netede ale lui Baiboon atât de aproape. Acest lucru l-a făcut să simtă o tulburare ciudată care i-a umplut brusc corpul. Khom a trebuit să strângă din dinți pentru a-și stăpâni propriile sentimente.

       - Phi Khom, mișcă-te un pic. Ah, ah, aproape am ajuns. Mai așteaptă puțin… Ah... Ups! a spus Baiboon în timp ce tânărul întindea mâna pentru a lua un mango mare.

       Dar nici nu avea idee cât de mult îl determinase pe Khom să se simtă amețit de sunetul suspinului său de adineauri, ca să-și rețină tumultul din el până când a fost nevoit să respire adânc.

       - Câte mai sunt? a întrebat Khom când a văzut mango în curte.

       - Ajunge. Phi Khom, poți să mă lași jos acum, a spus tânărul. Khom s-a ghemuit apoi și i-a dat drumul lui Baiboon de pe umeri.

       - Îmi pare rău, Phi Khom. Trebuie să fi fost foarte greu, a spus Baiboon încet, în timp ce se dădea jos de pe umerii lui Khom și îl privea cum își înclina gâtul înainte și înapoi pentru a alunga durerea.

       - Nu eşti greu. Ești ușor și nu voi muri, a replicat Khom.

       Baiboon i-a zâmbit înainte de a se ghemui și de a aduna mango în curte, ceea ce a determinat ca pantalonii scurți să se ridice din nou.

       - Baiboon, nu mai purta pantaloni scurți de acum încolo, a spus Khom când l-a văzut. Baiboon și-a ridicat privirea, confuz.

       - De ce? a spus tânărul. Eu nu îi port afară.

       Khom a respirat adânc, înainte de a face semn cu mâna.

       - E în regulă, hai să facem pește dulce-acrișor la mine acasă. O să decojesc eu mango pentru tine, a spus Khom, pentru că în casa lui Khom exista o bucătărie mică, așa că putea găti cu ușurință când voia ceva noaptea și nu voia să deranjeze bucătăreasa de aici.

       Khom a ajutat la căratul fructelor de mango în casă, urmat de Baiboon. Khom a luat mango și l-a pus în chiuvetă, pregătindu-se să scoată un cuțit pentru a-l decoji, dar l-a văzut pe Baiboon stând în spatele lui.

       - Ce s-a întâmplat? a întrebat ea cu blândețe.

       - L-am supărat pe Phi? Ce am făcut? a întrebat tânărul cu blândețe. Sprâncenele lui Khom se încruntară ușor.

       - Cine e supărat? Nu sunt supărat. Ce te face să crezi că sunt supărat? s-a întors Khom să vorbească cu Baiboon.

       - Ei bine, Phi Khom pare supărat când vorbește despre pantalonii mei, a spus tânărul din nou.

       Khom a rămas puțin tăcut înainte de a suspina încet, apoi l-a apucat de cap pe Boiboon și l-a tras aproape, astfel încât capul lui s-a izbit de pieptul lat al lui Khom și l-a îmbrățișat pe tânăr.

       Baiboon și-a îngropat fața în pieptul lui Khom cu ochii înlăcrimați, iar când a făcut semn cu mâna și a spus "Îmi pare rău", expresia lui Khom era încordată.

       Acest lucru l-a făcut pe Baiboon să se simtă trist, deoarece se temea că făcuse din greșeală ceva care îl nemulțumise.

       - Ce s-a întâmplat? N-am spus nimic, a spus el cu voce joasă.

       - Phi Khom este supărat pe Baiboon, a spus tânărul cu o voce tremurândă, a ridicat capul şi s-a uitat la Khom. Cele două mâini ale lui Baiboon au îmbrățișat talia puternică a lui Khom.

       - Nu sunt supărat. Te gândești prea mult, a spus Khom cu un zâmbet blând pentru a-l liniști pe Baiboon.

       În acel moment, Khom își controla sentimentele când a văzut picioarele albe și netede ale lui Baiboon, așa că a făcut o față serioasă și expresia lui părea că este supărat, așa că Baiboon l-a înțeles greșit.

       - P'Khom nu vrea ca eu să port pantaloni scurți, nu-i așa? Nu-i voi purta dacă lui P'Khom nu-i place, a spus tânărul cu un zâmbet blând.

       - Poți să îi porți, nu mă deranjează. Dar foloseşte-i numai acasă. Când ieșiți din casă, vedeți vreodată cum stați, mergeți sau vă urcați? Nu vreau ca pantalonii tăi să pară și mai scurți, înțelegi? a explicat Khom. Baiboon a dat imediat din cap.

       - Bine, a răspuns Baiboon, îndesându-și din nou fața în pieptul lui Khom, în timp ce se bucura de căldura trupului lui și nu voia să-i dea drumul. Khom l-a îmbrățișat înapoi pe tânăr. S-a sprijinit de masă și cei doi au tăcut o clipă.

       - Ți-e frică să nu mă enervez? întrebă curios Khom. Baiboon, care își îngropase fața în pieptul lui Khom, a dat din cap în sus și în jos.

       - Persoana pe care vreau cel mai puțin să o văd supărată este Phi Khom. Dacă Phi se supără pe mine, înseamnă că am făcut ceva greșit și cu siguranță mă voi simți foarte rău, a spus tânărul cu un zâmbet blând.

       Khom, care a auzit, a fost încântat să afle că rugăciunea nu a avut prea mult efect asupra sentimentelor lui Baiboon.

       - Atunci nu fii încăpățânat. Dacă nu vrei să mă enervezi, trebuie să mă asculți în toate, bine? a spus Khom. Baiboon a dat imediat din cap.

       - Da, nu voi fi încăpățânat și îl voi crede pe cuvânt pe P'Khom, a spus tânărul cu un zâmbet.

       Khom își ridică mâna pentru a-i mângâia ușor obrazul. Micuța siluetă din brațele sale părea fragilă și merita să fie îngrijită.

       Fața lui Baiboon s-a înroșit și s-a înfierbântat când degetele ascuțite ale lui Khom i-au mângâiat obrajii strălucitori.

       - Păi... hai să facem mango cu sos dulce de pește, a spus Baiboon, determinându-l pe Khom să-și îndepărteze mâna de pe obrajii lui netezi și fără cusur.

       - Hmm… a venit răspunsul în gât, înainte de a-l elibera pe Baiboon din îmbrățișare.

       Tânărul a trecut apoi la prepararea peștelui cu sos dulce. Khom a spălat și a decojit mango. A pregătit totul mai întâi înainte de a se așeza pe scaun și de a-l vedea pe Baiboon stând în spatele lui în timp ce pregătea peștele cu sos dulce.

       Khom s-a așezat și a privit din spate picioarele albe și netede ale lui Baiboon, simțind cu tărie nevoia să facă niște semne pe acele coapse albe.

       [La naiba, Khom!! La ce te gândeşti?!] se blestemă Khom atunci când simte că se gândește la lucruri nepotrivite și el știe ce lucruri rele gândește.

       [Baiboon este un bărbat. În plus, este cu 15 ani mai tânăr decât mine. Cum am putut să mă gândesc la un lucru atât de josnic?] continua Khom să se blesteme.

       - Gata!

       Vocea lui Baiboon l-a făcut să scuture grăbit din cap.

       - Ah, hai să ne așezăm și să mâncăm, ca să te poți întoarce în camera ta și să te odihnești. Mâine trebuie să mergi la școală, a spus Khom, înainte de a ajuta să aducă mango să se așeze pe canapea, în centrul sufrageriei.

       - Vin să te iau din același loc în după-amiaza asta, a spus Khom când a ajuns la școala lui Baboon în dimineața următoare.

       - Bine, a răspuns Baiboon înainte de a ridica mâna în semn de salut și de a coborî din mașină. Când Baiboon a coborât din mașină, Khom a plecat imediat.

       - Baiboon! a răsunat o voce care i-a strigat numele. Baiboon s-a întors să se uite la el și a zâmbit.

       - Ai venit atât de devreme, Phai.

       Baiboon și-a salutat prietenul cu un zâmbet.

       - Phi Khom te conduce? a întrebat Phai. Baiboon a dat din cap.

       Aseară am trimis un mesaj, dar nu l-ai citit, a spus din nou Phai.

       - Ah, am uitat. Am dezactivat din greșeală notificarea. Și eu am adormit devreme noaptea trecută, a spus Baiboon în timp ce-și amintea.

       - Este în regulă, a răspuns Phai, liniștindu-l pe Baiboon.

       Baiboon nu înțelegea de ce, atunci când îl ignora pe Phai, nu se temea că acesta se va supăra. Nu ca atunci când a făcut ceva care l-ar fi înfuriat pe Khom.

       - Ce e Baiboon? a întrebat Phai când l-a văzut pe Baiboon încă tăcut.

       - O, nimic!

       Baiboon l-a ignorat rapid, când și-a dat seama că el se gândea doar la Khom.