— Yohan?
Vocea surprinsă a lui Najima s-a auzit de parcă ar fi venit de foarte departe.
Încercam să-mi stăpânesc plânsul și să-mi recapăt respirația, dar nu am reușit să mă opresc complet.
Simțeam toate privirile asupra mea.
Maysa a intervenit prima.
— Cântecul era foarte frumos. Cred că Yohan s-a emoționat.
Najima a înțeles imediat.
— Da, era cu adevărat minunat. Și eu eram gata să plâng.
Le eram recunoscător că încercau să mă ajute.
Dar Hayden a spus, pe un ton calm:
— Sau poate i-a amintit de altceva. De un fost iubit, de exemplu?
Nimeni nu a râs.
Am ridicat privirea spre el, iar înainte să apuc să răspund, vocea rece a lui Asgail s-a auzit:
— Un Omega n-ar avea așa ceva.
M-am întors spre el.
Ochii lui violet erau fixați asupra mea.
Shadia era surprinsă.
— Spuneți că el este Omega?
— Da.
Asgail a zâmbit amar.
— Un Omega nepriceput, care nici măcar nu mai eliberează feromoni.
— Vai…
Disprețul de pe chipul lui Shadia era evident.
Najima a intervenit imediat:
— Și ce dacă Yohan este Omega? Este vreo problemă?
Shadia s-a întors spre Asgail, de parcă ar fi așteptat sprijinul lui.
El însă continua să mă privească.
Shadia a pufnit.
— N-am mai văzut niciodată un bărbat Omega.
Apoi a adăugat, cu dezgust:
— Un bărbat care poate naște… mi se pare respingător.
Cuvintele ei m-au lovit, dar înainte să spun ceva, Hayden a intervenit:
— Copilul unui Omega ar putea fi adorabil. Tu ai avut un iubit, aşa e, Yohan? Nu-mi spune că ai avut și un copil.
Maysa i-a aruncat o privire tăioasă.
Am reușit să răspund:
— Nu.
Vocea era răgușită.
— N-am avut un copil.
Hayden a clipit.
— Dar chiar ai avut un iubit?
Toți se uitau la mine.
Eu doream să văd un singur chip.
Mi-am ridicat privirea spre Asgail.
— Da.
Am tras aer în piept.
— Am avut.
Nimeni nu a mai vorbit.
— L-am iubit foarte mult.
Ochii mei au rămas asupra lui Asgail.
— Mi-a spus că nu-i pasă că sunt Omega. Că mă iubește.
În minte mi-a revenit vocea lui Kamar:
"Nu-mi pasă ce ești."
Am continuat:
— Mi-a spus că ar fi fericit dacă aș avea copilul lui.
"Te iubesc pe tine."
— Mi-a spus că ar trebui să murim împreună.
Vocea mi s-a stins.
"Kamar…"
L-am privit pe Asgail și m-am agățat de speranța că ceva din toate acele cuvinte îi va trezi memoria.
"Te iubesc și eu. Numai pe tine."
"Te rog… amintește-ți de mine."
Asgail și-a întredeschis buzele.
Pentru o clipă am crezut că va spune altceva.
Dar vocea lui era rece.
— Spui că ai iubit pe cineva atât de mult și totuși te oferi oricui. Așa sunt Omega.
Am rămas nemișcat.
El și-a ridicat paharul.
- Mint foarte bine. N-am auzit nimic care să merite.
Orice urmă de speranță s-a stins.
Atunci Najima a zâmbit brusc.
— Îl inviți pe Yohan la cină și dormi cu el în fiecare noapte, dar tot îi vorbești așa, Alteță.
Sala a amuțit.
Shadia s-a întors brusc spre ea.
— Ce vreți să spuneți? Prințul moștenitor doarme cu acel Omega în fiecare noapte?
Privirea lui Asgail s-a întunecat.
— Najima.
Ea și-a coborât capul, cu un zâmbet ruşinat.
— Vai, iar am vorbit fără să mă gândesc. Mă retrag și îmi voi ispăși obrăznicia. Fie ca Allah să-mi ierte limba prea slobodă.
— Stai.
Najima s-a oprit.
Asgail a continuat:
— Nu ți-am dat voie să pleci. Rămâi jos până se termină banchetul. Și vei fi ultima care se ridică.
Pentru o prințesă, era o umilință evidentă.
Expresia lui Najima a devenit dură o clipă, apoi s-a înclinat elegant.
— Cum porunciți, Alteță. Vă mulțumesc pentru îndurare. Fie ca Allah să vă binecuvânteze generozitatea.
Nu eram sigur dacă ultima parte era sinceră.
După ce slujitorii au adus din nou pâine și feluri de mâncare, Shadia a prins curaj.
— Alteță, pot să întreb de ce ați insistat să-l invitați pe acest Omega? Și în legătură cu faptul că doarme în camera dumneavoastră…
Neliniștea ei era mai evidentă decât curiozitatea.
Asgail a răspuns indiferent:
— Motivul pentru care există un Omega în dormitorul unui bărbat este evident. Nu aș pune pe niciuna dintre voi să facă asemenea lucruri.
— Înțeleg…
Shadia a părut ușurată, deși întrebarea ei principală a rămas fără răspuns.
Asgail a continuat:
— Oricum, în curând nu voi mai avea nevoie de el. Nu vă preocupați.
A vorbit despre mine de parcă eram un obiect care putea fi aruncat.
Mi-am coborât privirea.
Hayden a întrebat imediat:
— Atunci, Alteță, după ce totul se va termina, pot să-l iau eu pe Yohan?
Am rămas nemișcat, așteptând răspunsul.
— Dacă este după ce totul s-a încheiat, nu văd de ce ar conta.
Hayden s-a înclinat.
— Vă mulțumesc.
Maysa mi-a prins ușor brațul.
— Yohan, încearcă să mănânci puțin.
Am făcut-o, dar mâncarea nu mai avea gust.
Până la sfârșitul cinei abia am reușit să termin jumătate de bol de supă.
Mai târziu, pe coridor, Maysa m-a privit îngrijorată.
— De ce n-ai mâncat mai mult?
— Am mâncat destul. Mulțumesc, Maysa.
Ea s-a încruntat.
— Yohan, erai adus aici fără voia ta și tot tu îmi mulțumești.
Mi-a dat părul de pe frunte și și-a așezat mâna pe umărul meu.
— O să fie bine. Mai rezistă puțin. Alteța Sa nu te va ține aici pentru totdeauna. Când restricțiile vor fi ridicate, poți pleca. Iar până atunci poate găsim alt Omega sau un medicament care să-i rezolve insomnia.
Apoi s-a oprit și m-a privit mai atent.
— Spune-mi ceva. Chiar ai avut un iubit?
— Da.
Am dat încet din cap.
— Am venit până aici ca să-l găsesc.
Chipul lui Maysa s-a întristat.
— Și ai ajuns în situația asta…
M-a îmbrățișat.
Am rămas puțin rigid, apoi i-am atins brațul.
Când mi-a dat drumul, a întrebat:
— Pot să te ajut cu ceva? Ai vreo fotografie? Vreo informație despre el? L-ai declarat dispărut?
Am clătinat din cap.
— Nu știam decât numele lui.
Maysa a oftat.
— Înțeleg.
Am încercat să zâmbesc.
— Mulțumesc. Dar e în regulă.
Cuvintele au ieșit aproape în șoaptă.
— E în regulă.
Maysa m-a mai îmbrățișat o dată.
M-a condus până la camera prințului și mi-a amintit să trec pe la infirmerie dimineață.
După ce a plecat, am rămas singur în încăperea mare.
Privirea mi-a căzut spre pat și am întors imediat capul.
"Nu aș pune pe niciuna dintre voi să facă asemenea lucruri."
Cuvintele lui Asgail mi-au rămas în minte.
Apoi am auzit pași pe coridor.
S-au apropiat și s-au oprit chiar în fața ușii.
Ușa grea s-a deschis.
Asgail a intrat.
Am rămas nemișcat, privindu-l.