Am dormit până târziu, iar când m-am trezit, soarele era deja sus pe cer. Am deschis primul ochii și am rămas o vreme nemișcat, clipind somnoros. Prin vederea încă încețoșată am zărit un piept lat ridicându-se și coborând ritmic. Mi-am înălțat încet privirea de la pectoralii puternici și am recunoscut chipul cunoscut și liniștit de deasupra lor. Era Kamar.
Cu greu mi-a venit să cred că bărbatul care dormea atât de liniştit m-a ținut cu atâta patimă până în zori. Fiecare dimineață mi se părea un miracol: să fim întinși împreună în pat, brațul lui greu așezat peste talia mea de parcă acolo îi era locul, inocența blândă de pe chipul lui, care nu lăsa să se ghicească ce a făcut cu doar câteva ore înainte și, mai presus de toate, faptul că o asemenea situație era posibilă.
Nu mi-am imaginat niciodată că o dimineață în care mă trezeam lângă altcineva putea să pară atât de firească.
O căldură plăcută mi-a tresărit în piept și am zâmbit încet. Am rămas mult timp privind chipul lui Kamar.
Dormea încă adânc. Trăsăturile lui erau la fel de frumoase cum mi s-au părut din prima clipă: maxilarul puternic, linia dreaptă a nasului, pomeții bine conturați, toate păreau perfecte. Iar ochii violeți ascunși acum sub gene... când prindeau lumina soarelui și sclipeau auriu, mirosul dulce care se revărsa din el îmi tăia respirația. La fel era și ieri. Chiar și după ce i-a trecut perioada de rut, ne-am căutat unul pe altul ori de câte ori am avut ocazia. În arșița amiezii am rămas în colibă, iar după lăsarea nopții ne-am îmbrățișat pe nisip. De fiecare dată când deschideam ochii, mă trezeam din nou în pat. Probabil m-a ridicat și m-a adus acolo înainte să adoarmă iar.
Am zâmbit pentru mine, iar Kamar s-a încruntat încet, parcă simțindu-mi privirea. Și-a deschis ochii, iar privirile ni s-au întâlnit.
— Bună.
L-am salutat zâmbind și l-am sărutat pe buze. Încă amețit de somn, a clipit de câteva ori, apoi mi-a răspuns la sărut cu un zâmbet.
— Bună dimineața. Te-ai trezit deja?
— Mi s-au deschis ochii singuri.
M-am cuibărit în brațele lui, iar el m-a prins strâns de talie, de parcă abia a așteptat asta. I-am simțit erecția apăsând insistent în mine. Așa cum m-am așteptat, și-a plecat capul să mă sărute din nou. Numai că nu eram singuri în colibă.
— Ah!
Ceva m-a lovit scurt în creștet și m-am trezit de-a binelea. Mi-am ridicat capul și l-am văzut pe Rikal lovindu-mi părul cu laba, cu ghearele ascunse.
— Scuze, Rikal. Îți dau imediat de mâncare.
M-a cuprins vinovăția fiindcă am uitat pentru o clipă de el. M-am grăbit să mă ridic, dar Kamar m-a ținut de talie. A mormăit lipit de spatele meu:
— Putem întârzia puțin.
— Și noi trebuie să mâncăm.
L-am mângâiat liniștitor pe cap, apoi am încercat să mă ridic, însă nu era deloc ușor. Șoldurile mă dureau întotdeauna după nopțile petrecute împreună, iar azi Kamar încă se agăța de mine. I-am dat ușor peste braț.
— Mai bine ajută-mă. Terminăm repede și după aceea ne mai sărutăm.
— Poftim?!
A oftat, apoi mi-a dat drumul fără tragere de inimă. M-am ridicat nesigur în picioare, iar din spatele meu l-am auzit spunând:
— N-o să ne oprim doar la săruturi.
Tonul lui de avertisment m-a determinat să dau din cap cu nerăbdare. Știam că vorbea serios. Întotdeauna începeam cu săruturi și nu ne opream niciodată acolo.
I-am întors spatele și m-am apucat să pregătesc micul dejun, încercând să-mi răcoresc obrajii încinși. Poate pentru că eram Omega, trupul meu continua să ardă de dorință chiar și în afara perioadei de călduri. Din fericire, pofta lui Kamar o egala pe a mea, dacă nu cumva o întrecea. El era mereu primul care mă trăgea în brațe și mă determina să devin al lui, oriunde ne-am fi aflat, iar eu îl primeam de fiecare dată. Parcă eram în călduri zi și noapte. Și, cine știe, poate am fi putut continua așa un an întreg.
— Ah.
Ca întotdeauna, Kamar s-a apropiat pe furiș din spatele meu și m-a tras brusc spre el. Am tresărit, apoi am dus mâna înapoi și i-am mângâiat părul, în timp ce şi-a sprijinit capul pe umărul meu.
— Termin repede.
Căldura lui atât de cunoscută m-a învăluit. De cu o seară înainte, mirosul lui dulce a rămas în jurul meu, luându-mă mereu prin surprindere și golindu-mi mintea. În restul timpului era abia perceptibil, dar în clipele noastre intime devenea atât de puternic, încât îmi lua orice urmă de rațiune. Semăna cu mirosul feromonilor, deși nu putea fi așa. Dacă era Alfa, l-aș fi simțit cu mult timp în urmă. În plus, mirosul a apărut abia de curând. Nu-mi puteam explica de ce, dar poate că era pur și simplu pentru că m-am îndrăgostit până peste cap de el.
"Îl iubesc pe Kamar."
Mi-a scăpat un mic sunet ruşinat. MAm stimulat că mă grăbesc, am strâns castroanele și tacâmurile, ferindu-mă de Rikal care mi se strecura printre picioare, și am reușit în cele din urmă să termin pregătirile pentru micul dejun.
După-amiază, Rikal stătea tolănit într-un colț al colibei, iar eu am adunat așternuturile mototolite de pe pat.
— Ce faci?
Kamar m-a întrebat imediat. Era limpede că s-a așteptat să lenevesc în pat, iar nedumerirea i se citea pe față. Am zâmbit și i-am răspuns:
— O să spăl rufele. N-am mai făcut-o de ceva vreme. Și ar trebui să ne schimbăm și hainele. E cazul.
Mi-a smuls pânza din mână și s-a încruntat.
— Trebuie chiar azi?
— Tot am amânat de ieri.
Rănile de la mâini m-au împiedicat să lucrez cum se cuvine, dar acum s-au vindecat suficient cât să mă pot ocupa din nou de treburi. La amintirea asta, s-a încruntat și mai tare.
— Pânza s-a întărit și mă doare.
La auzul vorbelor, expresia i s-a îmblânzit. Materialul nu era fin nici de la început, iar acum s-a întărit neobișnuit de mult din cauza folosirii. A ajuns la limita la care îl mai puteam suporta.
— La noapte dormim pe așternuturi curate.
L-am liniștit și am dus grămada de haine afară. Aveam de gând să spălăm și apoi să ne îmbăiem împreună. Eu m-am așezat la umbra unui copac și m-am apucat de spălat, iar Kamar m-a ajutat aducând apa și cele necesare. Tot el a întins singur frânghia între crengi și a pus fiecare lucru la uscat. După ce mi-a dat ultima haină, și-a scos fără nicio ezitare propriile haine. Eu le frecam pe ale mele și, când mi-am ridicat privirea spre el, l-am surprins stând nemișcat. Fără să mă las intimidat, am spus:
— Și tu, Kamar. Hai să ne spălăm și să ne îmbăiem împreună.
N-a spus nimic. Doar m-a privit. L-am ignorat și am continuat să frec cu toată puterea.
— Poftim.
După o pauză lungă, Kamar s-a dezbrăcat complet și mi-a întins hainele. Am dus mâna să le iau, apoi mi-am ridicat privirea și am încremenit. Sub lumina puternică a soarelui stătea gol bărbatul care a determinat ca trupul meu să devină al lui de nenumărate ori. Era pentru prima dată când l-am văzut atât de dezgolit în plină zi.
Mi s-a încins fața. Mi-am ferit privirea, i-am luat repede hainele și m-am grăbit să termin spălatul. El continua să stea acolo și să mă privească. După ce am clătit și ultimele haine, i le-am întins.
— Poftim. Pune-le la uscat.
Kamar a clipit surprins. Am crezut că se uita la mine, dar se pare că m-am înșelat. L-am necăjit:
— La ce te uitai atât de atent?
În loc să răspundă, și-a îndreptat privirea dincolo de mine. M-am întors și eu, dar nu se vedea decât nisip. A ridicat din umeri, n-a spus nimic și s-a dus să întindă rufele.
După ce am strâns totul, pielea mă furnica de la atâta muncă. Soarele a coborât deja și era nevoie să mă spăl înainte de lăsarea serii. Am intrat în oază și am înaintat prin apa călduță, spălându-mă. Deodată, am simțit că mă privește cineva. Mi-am ridicat ochii și am întâlnit privirea lui Kamar. Și el era gol. Mi s-a uscat gura, iar inima a început să-mi bată nebunește.
Am înghițit în sec. M-am luptat cu tentația de a-i privi erecția, dar îmi era prea rușine să-l privesc în ochi. Nu știam unde să-mi îndrept privirea și totuși nu am reușit să mi-o desprind de el. Era ca și cum m-aș fi aflat în fața unui prădător gata să se arunce asupra mea.
Am făcut fără voie un pas înapoi, iar în clipa următoare Kamar a scurtat distanța dintre noi și m-a tras în brațe.